Scrisoare dintr-un r?zboi

Colectia: Poezii de Dragoste

Dragii mei,

V? anun? cu nespus? durere c? Nichita St?nescu a murit ?i c? eu însumi sunt pe moarte înc? de pe vremea când m? n??team. Am aflat despre aceste doua întâmpl?ri deodat? când, într-o sear?, întorcându-m? din poligon, b?trânul anticar mi-a ar?tat, din spatele mormanului de c?r?i, lacrima.

Despre fra?ii no?tri, fulgii de z?pad?, nu mai ?tiu nimic de ast? var?, dar m? bucur? faptul c? noaptea trecut? am visat un ghiocel s?getând frunzele înro?ite.

Carnea pe care mi-a?i trimis-o de Cr?ciun - am uitat s-o m?nânc de bucuria na?terii ?i parfumul ei s-a amestecat cu mireasma de transpira?ie proasp?t? a fetei alergându-mi în bra?e pe care o iubisem sub ploile teilor înainte, dar mai ales dup? ce a plecat, risipindu-se.

Ideea de dragoste este tot bine s?n?toas?. Chiar în permisia de ieri am condus-o acas? dup? o lung? plimbare pe aleile parcului mohorât. Dup? s?rut mi-a trântit u?a în nas de-am v?zut stele verzi ?i apoi mi-a strigat râzând de la fereastr? c? ea se culc? cu toat? lumea ?i nu ?tiu de ce, plecând, m-a cuprins a?a o profund? fericire copil?reasc? de om în?elat, de mi-am zis c? a?a ?i trebuie s? fie. Nu m? întreba?i de adres? pentru c? memoria mea nu se simte prea bine în ultima vreme (probabil de aici ?i nevoia sufocant? de a a?eza în cuvinte tot ceea ce am v?zut zb?tându-se). De altfel, dac? e adev?rat ce mi-a strigat de la fereastr?, probabil c? a?i s?rutat-o ?i voi ?i a?i v?zut stelele cât sunt de verzi ?i atunci v? întreb: unde st?, ce mai face ?i mai ales cum se face de ea a r?mas virgin? ?i noi gravizi?

Pe aici numai unul ?tie s? scrie ?i acum, când îi dictez, m? ceart? c? m? bâlbâi ?i c? nu ?tiu nici m?car s? vorbesc: "Soarele ?i dumnezeii m?-sii care m-a pus s?-mi pierd timpul cu tine". L-am rugat s?-?i scrie înjur?tura ?i dup? cum vede?i a ?i scris-o. Pentru noble?ea lui i-am d?ruit ?ireturile de la bocanci.

Pe câmp solda?ii ?i soldatele cu regularitate m? strig? pe nume nedumerindu-m?, rugându-m? mereu s?-i ap?r de împu?care. Nimeni nu pare s? priceap? ce-i spun, anume c? eu, în acest r?zboi de lupt?tori, ?in cel mai mult cu câmpul de lupt? poros care, f?r? s? vrea ?i neîntrebat de nimeni, absoarbe tot sângele.

Doamnelor ?i domnilor, de?i târziu, cu bucurie v? anun? c? numai trupul lui a murit. Pentru c? p?mânt pentru o astfel de înmormântare nu a fost g?sit.

Niciodat?.

Cu bine.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.