Povestea începe de fiecare dat? atunci când te doare

?i sufletul irumpe într-un caleidoscop de imagini

Se proiecteaz? în fa?a ochilor ?i spune:

Prive?te-m?, cât sunt de frumos!

Ai sentimentul acela de gol în piept

Pentru c? toat? dragostea leviteaz?

Într-un univers imaginar

În care tu e?ti totul

?i nimic

La o atingere de cuvinte se afl? iubita

O furi trecutului ?i o întemni?ezi

Într-o carte în care fiecare pagin?

Reprezint? o via?? viitoare

Visele sunt atât de reale încât

Atunci când te treze?ti

Descoperi la cre?tetul capului

O gr?mad? de bile?ele

Dintr-odat? ?tii care este

Rolul tuturor amintirilor

Drumul spre munc? este o binecuvântare

La fiecare pas te opre?ti ?i admiri

O minune care înainte ?i se p?rea

O banalitate

Vorbe?ti cu arborii, cu p?s?rile, cu melcii

Cu Soarele, cu ma?inile, cu ferestrele, cu reclamele

Cu p?mântul, cu iarba

Cu biserica

Vorbe?ti cu Dumnezeul din tine

?i El î?i r?spunde poeme

Ai ajuns s? ui?i cine e?ti

Pe ce lume tr?ie?ti

La ce sta?ie de metrou trebuie s? cobori

Vorbe?ti de unul singur la telefon

Ajungi s? te îndr?goste?ti de un ordinator

Probabil, nu ?tiu,

Asta înseamn? s? fii poet

Sau cel pu?in un mic

Nebun…