cele mai recente
poezii de dragoste

Colectia: Poezii de Dragoste


Mă numesc adrian și au trecut ani buni de când nu mai scriu
îmi pare rău chiar dacă poate e greșeală tot ce fac
și mă consider degeaba genial ca nu știu câte
alte milioane de oameni din lumea asta și din cealaltă.

Așadar am reușit e primul pas spre vindecare,
chiar dacă nu vreau, încă simt nevoia
și îmi înfig acul în degete ca un paralizat până curge sânge
mici pârâiașe, apoi cascade, dar nu mai simt nimic.

Când văd o femeie dulce ca mierea
pun un roi întreg de viespi în urmărirea ei, să îi țină trena mai întâi.
Am rămas cu mișcarea teatrală, acrobațiile de la circ
privesc ore în șir porumbeii de pe liniile de înaltă tensiune.

Când ursul hibernează bătăile inimii îi sunt încetinite
așa s-a întâmplat și cu mine. Furia s-a domolit,
apoi a dispărut și mă simt ca o legumă.
Sunt slab, dar numai cât o plantă carnivoră.

Prin ce am trecut, recapitulez repede în minte,
viața într-o secundă prin fața ochilor și
nu regret nimic, în afară de momentele de lașitate
pentru care n-am să mi-o iert nici la Judecata de Apoi
când mă vor ispiti Câmpiile Elizee și cazanul cu smoală.

Vreau să-i ajut pe cei nou-veniți să deschidă ochii
înainte s-o facă într-un sicriu, îmbălsămați
și îmbrăcați la costum când doar tortura
de-a fi îngropați de vii mai poate veni.

În copilărie eram un sălbatic, cu timpul m-am domesticit
atunci uram subiectele despre fete, dar când mi s-a arătat
minunea ce se ascunde în specia lor, mult mai târziu
decât la ceilalți, am trecut de la ură la iubire
și mai ales la o teamă curioasă, plină de respect.

Încă de când am văzut cum le ies din blugi chiloții
când nu au mijlocul acoperit- cu fluturii de pe ei
primate zburătoare dominante din universuri
multicolore, care zburau în toate direcțiile
pe axa planetelor, a stelelor sau a voinței mele care era făcut praf.

Dar când se întorceau spre mine teama ridicată la puteri exonențiale creștea și prindeau viață fluturii-cap-de-mort,
despre care mai târziu am aflat că simbolizau sufletul.
Și mai prindea viață capul de schelete de pe tricoul ei

și deși părea că mă holbez cu nerușinare la sânii ei
nu mă puteam gândi la altceva decât la moarte și tristețe
și la cum o să mă părăsească mai ales că toate tipele
aveau un zâmbet, pisică de Cheshire, care îmi făcea

paranoia mea perfect justificabilă. Știam că sub rujul ăla
se ascunde sângele din care își trag vrăjitoarele tinerețea,
dar cel mai diabolic plan din lume la care am putut să mă gândesc
eră că toate plănuiesc în secret cum să se despartă de mine.

Frica de fluturi amestecată cu frica de păianjeni
de aia n-am putut să iubesc pe nimeni în afară de
cea care presimțeam c-o să mă facă să sufăr
cum nimeni altcineva toată viața ca după un picior amputat,

cea care avea să aprindă lumina să omoare țânțarii
și din când în când fluturii strânși în jurul becului.
Până la urmă nu știu ce caut eu aici și de ce vă spun toate astea,
alții au probleme mult mai grave decât mine.
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »