Poeme pentru Nicoleta
Colectia: Poezii de Dragoste
Moment de admira?ie în fa?a frumuse?ii
chiar dac? timpul se strecoar?
ca un ho? viclean
printre oameni
furând zâmbete ?i fericire
tu vei r?mâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livad? de portocali înflori?i
chiar dac? timpul ?terge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei r?mâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urc?
precum un paing
s?-?i coas? pânza
la col?ul lunii
chiar dac? timpul m? prive?te
cu ochi de piatr?
?i îmi cere cu dobând?
uitarea
pentru fiecare moment de admira?ie
în fa?a frumuse?ii tale
tu vei r?mâne mereu
odiseea mea interioar?
?i rug?ciunea etern?
de mul?umire
---
Fericirea visând fericirea
fericirea din sângele meu
viseaz? fericirea din sângele t?u
fericirea din ochii mei
viseaz? fericirea din ochii t?i
fericirea din umbra mea
viseaz? fericirea din umbra ta
fericirea mea din cuvinte, din t?ceri
din c?l?toriile pe aripi de gând
viseaz? fericirea ta
tu ?i cu mine
dou? margini de cer
visând s? îmbr??i?eze
aceea?i stea norocoas?
când m? trezesc
lacrima mea întreab? de tine
când a?ipesc
lacrima mea se roag?
s? se preling? pe trupul t?u
ca un fir de iarb?
fericirea mea viseaz?
cum te dezbraci de haina timpului
?i intri în mine cu întreg alaiul de învieri
fericirea mea viseaz?
cum intru în tine
ca într-o p?dure
?i-ntind mâna dup? inima ta
ca o fr?gu??
fericirea mea viseaz? o barc?
înaintând prin luciul ochilor t?i
c?tre farul de la cap?tul lumii
fericirea mea e o clip?
visând la pieptul nop?ilor albe
clipa de fericire cu tine
fericirea mea e o culoare
visând la restul culorilor
din curcubeul r?s?rit
din sufletul t?u
fericirea mea e un foc
ce viseaz? s? ard?
în vatra focului t?u
din cenu?? s? se ridice o pas?re
tu s? fii o arip?, eu s? fiu o arip?
?i trupul ei s? fie
dragostea noastr?
fericirea mea e o ploaie
ce viseaz? s? fie culeas?
de buzele tale
fericirea mea e o ran?
ce viseaz? s? se vindece
sub palmele tale
fericirea mea e o pagin? alb?
ce viseaz? s? te întrupezi
în cuvinte
---
Chemare
vino în gr?dina
unde înflore?te uimirea
culege-mi cu buzele
vi?a de vie a plânsului de fericire
îmbr??i?eaz?-m? a?a cum fluviul
îmbr??i?eaz? o insul?
vorbe?te-mi despre ziua de mâine
ca despre fereastra
prin care intr? lumina
fii aripa ce-i lipse?te zborului meu
fii cerul privirilor mele îndelungi
fii vântul pentru pânzele
fregatei mele de oase
fii glia în care setea mea de iubire
e gata s? adânceasc? fântâna
vino precum c?l?torul
pe strada a?tept?rilor împietrite
umple-mi pl?mânii
cu mireasma ta prim?v?ratic?
dreseaz?-mi umbra cu biciul blând
al cozii tale de p?r
aprinde-mi felinarele gândului
populeaz?-mi nop?ile albe
cu miracole
cu oglinzi înaripate
cu stele topindu-se la vederea
lumân?rilor înl?n?uite
---
Ecoul unor aripi neobosite
iubito,
ce auzi tu
c?-mi bate în piept
e doar ecoul
unor aripi neobosite
prive?te acolo sus
inima mea
se hr?ne?te
doarme ?i viseaz?
în zbor
chiar ?i atunci
când sângele meu
o cheam? înapoi
ea se rote?te-n cercuri largi
desenând infinitul
s? ?tii, de fapt
c? ?i inima ta
îmi spune acum
c? vrea s? se înal?e
în zbor
inimile noastre
s? deseneze în tandem
infinitul
iar noi
s? ne iubim ascultând
ecoul unor aripi
neobosite
---
Azi nu-i voi da cu piciorul fericirii
azi nu-i voi da cu piciorul fericirii
este prea frumoas? prea sincer?
îmi seam?n? prea mult
în gândire ?i gesturi
nu mi-a gre?it cu nimic
m-a iubit a?a cum sunt
a vrut s? fie doar a mea ?i atât
îmi strâng fericirea la piept
îi ascult vorbele calde ?i inima ei
cum bate numai ?i numai pentru mine
îmi ajunge cât am fost pas?re c?l?toare
cu lacrimi de soare
însingurat în apus
iubind fericirea am îmblânzit
pân? ?i moartea
pisica neagr? ce împinge ghemul
de lân? albastr? prin univers
azi nu-i voi da cu piciorul fericirii
nici mâine, nici poimâine
nicicând
---
Patria la care m? întorc
f?r? s? fie mai mare de un chip de om
patria la care m? întorc este p?mântul f?g?duin?ei
apa vie ?i izvorul tuturor
ra?iunilor umane
Sfinxul a clipit ?i am în?eles c? sunt Sfinxul
un monstru obligat s?-?i p?r?seasc?
propriul mit atras
de cea mai mare enigm?
vorbesc cu patria în gând
?i zâmbetul ei d? în spic peste m?ri ?i ??ri
patria la care m? întorc
este femeia pe care o iubesc
---
Culeg?torul
am s? culeg luna
din ochiul nop?ii
?i am s-o pun pe un cer
doar al nostru
am s? culeg o comet?
o galaxie
s?-?i fie cercei la ureche
?i soarele am s?-l culeg
s? ne dezmierde
într-o zi doar a noastr?
din lacrim? am s? culeg
o copil?rie
pentru copiii din noi
din vis, o nou? via??
în care totu-i posibil
din aer, am s? culeg p?s?rile
s? ne cânte în inimi
din râuri pietrele
s? zidim o cas?
cum nu a mai fost
am s? culeg ?oaptele florilor
cântecul mun?ilor
?i t?cerea p?durii
s? ne-acompanieze
privirea-ndelung?
am s? culeg frunzele
s?-?i aduc toamna
la picioare
am s? culeg ploaia
norii ?i curcubeul
într-un poem
doar pentru tine
în care zâmbe?ti
doar pentru mine
am s? culeg
bob cu bob roua
de pe trupul t?u
ca un fir de iarb?
am s? culeg fructul oprit
într-un nou paradis
f?r? reguli
?i se va numi
dragoste
---
Totul sau nimic
eu î?i spuneam c? dragostea e totul sau nimic
tu îmi spuneai la fel, dar mai p?strai o doz? de confort
în locul ac?iunii necesare
în locul riscului pe care îndr?gosti?ii
?i-l asum? întotdeauna
totul sau nimic nu înseamn?
s?-?i fie fric? de desp?r?ire, singur?tate
sau de gura lumii
totul sau nimic nu înseamn?
procente, probabilit??i
sau blânde tranzi?ii
totul sau nimic nu înseamn?
s? te complaci în aceea?i lips? de comunicare
în acelea?i minciuni sau în alte minciuni
frumos inventate
totul sau nimic nu înseamn?
s? te rogi s? fii iubit, alintat, mângâiat
sau în?eles a?a cum numai tu vrei s? fii în?eles
totul sau nimic nu înseamn?
s?-?i pun? mâna pe um?r cel de lâng? tine
doar pentru a le demonstra celorlal?i
c? ?ine la tine sau c? e?ti o frumoas? proprietate
de care a profitat mereu printr-un joc dublu
de control ?i manipulare
totul sau nimic înseamn?
instinct, intui?ie, stare de gra?ie
cuvinte care ajung direct la suflet
cuvinte care te fac s? plângi ?i deopotriv? s? râzi
priviri care te îmbat? dinainte s? le sorbi
sau lacrimi care te fac s? tremuri
din cap pân?-n picioare
totul sau nimic înseamn?
clipe petrecute împreun? care par ore
?i ore care se scurg în câteva clipe
?i multe amintiri care r?mân
m?rturia incontestabil? a iubirii
totul sau nimic înseamn?
încredere oarb?, sacrificiu, ajutor, compasiune
s? crezi ?i s? nu renun?i niciodat?
la ?ansa de a tr?i încontinuu un miracol
împreun? cu omul de lâng? tine
totul sau nimic înseamn?
s? la?i în urm? tot orgoliul ?i egoismul
toat? frica ?i pesimismul
s? alergi dup? cineva ?i s? i te oferi
ÎNTRU TOTUL
?i chiar dac? vei fi r?nit
s? accep?i durerea ca pe un dar divin
pentru c? acolo unde nu iube?te omul
iube?te Dumnezeu
?i dac? nu renun?i niciodat? la iubire
nici Dumnezeu nu renun?? la tine
?i î?i va da într-un final
ceea ce meri?i
---
Trenul în care trebuie s? te urci
inima mea este trenul
în care trebuie s? te urci
tu doar a?teapt? în gar?
în locul amintirii noastre comune
sub salcia cu visele
despletite
nu, nu, nu este o utopie
nu este o poveste cu zâne
nu este o promisiune
care s? sfâr?easc? t?cut
pe e?afodul uit?rii
vei auzi b?t?ile tot mai puternic
vei sim?i aerul înc?lzindu-se
vei vedea m?rindu-se punctul
care ?i se p?rea doar un punct
vei vedea o scar?, o u?? deschis?
?i o mân? întins?
a?adar, preg?te?te-?i bagajul
nu-?i uita mângâierile
nu-?i uita s?rut?rile
nu-?i uita vorbele dulci
tu e?ti patria
la care m? întorc
dup? c?l?torii îndelungi
nu-?i face griji, este loc suficient
trenul meu are patru vagoane
unul pentru a privi lumea
prin ferestrele dragostei noastre
unul pentru mese romantice
unul pentru oaspe?i de seam?
cum ar fi, de exemplu, Dumnezeu
?i unul pentru micile noastre nebunii
fii preg?tit?, se apropie ora
ora la care trenul inimii mele
va sosi în gara a?tept?rilor tale
ora la care sufletul t?u ?i sufletul meu
se vor uni într-o coloan? nesfâr?it? de fum
---
Prin femeia pe care o iubesc
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit patria
prin ea mi-am dat seama c? sunt tân?r înc?
?i am un viitor
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit via?a
?i via?a m-a r?spl?tit cu înc? o via??
cea a copilului meu
de ce toate acestea mi s-au întâmplat tocmai mie?
e simplu, pentru c? nu am renun?at s? cred ?i s? sper
chiar ?i atunci când însetata ve?nicie
m? îndemna s? beau paharul cu am?r?ciune
pân? la fund
chiar ?i atunci când înfometatul necunoscut
se hr?nea cu visele mele care nici m?car
nu d?duser?-n pârgul obrazului catifelat
al dimine?ii perfecte
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit frumuse?ea tuturor lucrurilor
pe care ajunsesem s? le tratez
cu indiferen?? sau ur?
prin femeia pe care o iubesc
mi-am recâ?tigat prietenii
pe care-i pierdusem vorbind încontinuu
despre crimele oamenilor
despre conspira?ii ?i tot ce ne face
mai negri ?i mai urâ?i
?i în loc ca vorbele mele s? aduc? pr?p?dul
în lumea ?oaptelor naive ?i dulci
am ales s? m?rturisesc prin scris
da, prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit scrisul
atunci când credeam c? nu se poate scrie
decât din suferin?? ?i neîmplinire
iat? dovada c? m-am în?elat
iat? poemul admira?iei mele
pentru femeia pe care o iubesc
iat? poemul trezirii mele în câmpia
cu metaforele nemuritoare ale iubirii
asculta?i: nu v? pierde?i vremea c?utând defecte
acolo unde defectele nu exist?
nu v? vinde?i sufletul pentru o noapte de amor
c?ci iadul nu este o cas? de amanet
nu depune?i jur?minte false
pentru a stoarce ultimii bani
din buzunarele celor care sunt gata
s? fac? orice pentru voi
trebuie s? în?elege?i c? pentru binele suprem
al acestei lumi
exist? un început la care pute?i fi p?rta?i
prin renun?area la voi
în favoarea celorlal?i
este atât de simplu totul încât îmi vine
s? v? îmbr??i?ez pe to?i cu versurile mele
albe ca neaua proasp?t? ce ?ine de cald
bobului de grâu
---
Drege-?i glasul
drege-?i glasul
înainte s? râvne?ti la inima mea
vocea ta s? fie mai limpede ca fântâna
vocea ta s? ?in? de sete t?cerilor mele
fii vântul care trece domol printre crengi
fii ploaia care mângâie iarba
fii pas?rea care-?i întâmpin? noaptea
cu un tril rupt din rai
drege-?i glasul
pronun?? din nou
alfabetul tandru al ?oaptelor
ia o gur? de aer la suprafa?a viselor tale
?i cufund?-te în visul cel mai adânc
pentru a culege autentice perle
drege-?i glasul
coboar? u?or cu arcu?ul gândirii
pe vioara cuvântului
croie?te-?i drum ca o raz?
printre desi?uri de umbre
ca un murmur printre strig?te disperate
înva?? s? fii r?bd?tor ca o piatr?
înva?? s? arzi ca o flac?r? blând?
într-un nesfâr?it întuneric
sfredele?te tot mai adânc
spre r?spunsul întreb?rilor tale
p??e?te cu pa?i de lacrimi fierbin?i
spre marea iubire
---
Buchete de vise la tâmplele tale
ochii t?i, doi nori
pe harta infinit? a dragostei
î?i las? pre?ioasele lacrimi
în grija palmelor mele
cobor în gr?dina
din spatele pleoapelor
?i culeg buchete de vise
pe care le pun
la tâmplele tale
odihne?te-te
orice durere va trece
eu voi a?tepta
ca un mugur
privirea prim?v?ratic?
a noului tu
---
Te voi pândi
te voi pândi
din spatele versurilor mele
a?a cum felina pânde?te
din spatele ierbii înalte
voi a?tepta s? ajungi
în spa?iul acela
dintre realitate ?i vis
în spa?iul acela
în care inima î?i pred? f?r? lupt? b?t?ile
celui mai dulce s?rut
voi intra printre buzele tale
a?a cum intr? vântul cald de prim?var?
prin fereastra deschis?
voi ajunge la sufletul t?u
eu, pelerinul care c?uta
cel mai sfânt loc din tine
voi ajunge
?i voi r?mâne acolo
pân? la urm?torul poem
în care te voi pândi ca o lun?
din spatele norilor
sau ca un cântec
din spatele buzelor
de granit
---
Ho?ul din visul adânc
iubito, oricât de mult a? dori
tinere?ea nu ?i-o pot da înapoi
?i totu?i, voi întinde mâna
în visul adânc
a?a cum copilul de alt?dat?
întindea mâna dup? fructe
în gr?dina vecinului
acolo, ?tiu bine
pe ramura copacului
din paradisul nocturn
au mai r?mas câteva
din vie?ile noastre posibile
pe care vreau s? ?i le d?ruiesc
ca pe un semn al dragostei
pe care ?i-o port
voi întinde mâna
?i le voi lua pe toate
apoi le voi a?eza pe pagina de hârtie
a?a cum Dumnezeu a?az? prim?vara
peste câmpia amor?it? de frig
ca s? le vezi mai bine
ca s? po?i face alegerea potrivit?
în func?ie de reflexia sentimentelor tale
în oglinda magic? a cuvintelor
în fiecare dintre ele
sufletul meu va a?tepta
s? coboare sufletul t?u
odat? cu lacrima de fericire
s? ne contopim ca dou? pic?turi de ploaie
c?zute din dragostea nepref?cut? a norului
apoi s? redescoperim zborul
prin fiecare mi?care
a mâinilor noastre
s? purt?m cerul pe aripi
f?r? s? ne înghit? p?mântul
chiar ?i umbrele noastre s? devin?
doi copii ai unei vie?i
f?r? spaim? ?i singur?tate
f?r? durere
jucându-se cu bagheta
magic? a cuvintelor
în r?m??i?ele fostului timp
---
Floarea mea favorit?
î?i d?ruiesc
floarea mea favorit?:
inima
?i ca s? reziste
?i-o d?ruiesc cu tot cu p?mânt
cu tot cu tulpin?
cu tot cu sev? ?i r?d?cin?
tu doar pune-o
la fereastra ochilor t?i
?i va înflori de miliarde de ori
pentru tine...
---
Ghiocelul de hârtie
am înviat între mâinile tale
când lumina ochilor t?i
s-a rev?rsat peste cuvintele mele
am revenit din abis ca o corabie
dintr-un vechi naufragiu
am r?s?rit precum ghiocelul
de sub z?pada uit?rii
m-am contopit cu respira?ia ta
prim?v?ratic?
iat?-m?!
clopotul inimii mele
bate din nou pentru-a învinge
mu?enia
aripa cuvintelor mele
î?i caut? trupul
poate vom zbura împreun?
spre întinderi albastre
acolo unde nu-s mor?i, nici r?zboaie
spre soarele ce î?i aprinde ?igara
ca un b?trân
pe prispa viselor ve?nice
a?teptându-ne...
---
Iube?te-m? pe patul de lacrimi s?lbatice
azi, stelele c?z?toare
sunt cuvintele care cad pe hârtie
direct din cerul gurii
inima e fructul
pe care umbra te ispite?te
s?-l mu?ti
haide, nu te teme,
p??e?te pe iarba
?oaptelor r?s?rite din carne
intr? prin perdelele sângelui
cu o deschidere diafan?
de aripi
hr?ne?te-mi
arborele vie?ii
cu vise
fii frunza care
se întoarce pe ram
fructul care d? în floare
pas?rea care î?i poart?
cuibul în amintiri
fii albina ce-mi culege
fostele chipuri
din tainice oglinzi
fii um?rul
care define?te atingerea
genunchiul care face cerul
s? cad? în genunchi
fii setea tandr?
a nen?scutelor sfâ?ieri
ploaia din infernul
dorin?elor
haide,
ademene?te infinitul
la col?ul buzelor
f?r? uciderea
clipei
dezr?d?cineaz?-mi privirea
?i iube?te-m? pe patul
de lacrimi s?lbatice
---
Iubito, fii tu poemul ales
vreau s? scriu acel poem
care, dup? ce voi muri
s? coboare asupra mea
ca o lumin?, s? îmi mângâie
trupul mort, s?-mi regenereze
fiecare celul?, fiecare organ
s?-mi repun?
inima ?i sângele în mi?care
s?-mi întoarc? sufletul
din marea c?l?torie c?tre cer
pentru a se bucura de casa
renovat?, la fel de primitoare
ca-n prima zi
a aventurii lui pe p?mânt
pentru a se bucura
de amintirile frumoase revenite
din groapa f?r? fund a memoriei
pentru a se bucura de prezent
f?r? s? mai fie ap?sat
de lespedea grea ?i întunecat?
a viitorului
vreau, dar nu ?tiu cu ce liter? s? încep
cu ce cuvânt cheie s? deschid
por?ile nemuririi
niciunul dintre poemele
pe care le-am scris pân? acum
nu pare a fi poemul ales
mai bine, iubito, fii tu poemul acela
chiar acum, f?r? nicio întârziere
s?rut?-m?, coboar?-?i lumina
ochilor t?i peste trupul meu amor?it
intr? în sufletul meu
cu tot alaiul t?u de gesturi
?i zâmbete îngere?ti
f?-m? s? simt ve?nicia
acum, cât înc? m? pot bucura
de tot ce v?d, de tot ce ating
iar dac?, la un moment dat, voi pleca
voi lua cu mine imaginea chipului t?u
voi lua atingerea ?i lumina
sufletul meu va urca fericit
pân? în al nou?lea cer
apoi, î?i voi zâmbi în visul acela
numai al nostru pe care
nu l-am povestit nim?nui
---
Un pas uria? pentru cuvintele mele
m? prive?ti
cu ochii crescând
ca dou? luni pline
din dou? nop?i diferite
unite într-o singur? noapte
o noapte alb?, chipul t?u
înstelat de pistrui
cât de mult mi-am dorit
s? pun piciorul pe lun?
?tiu bine, nu voi reu?i niciodat?
dar poate c? zâmbetul meu
va ameriza pe lacrima ta
un pas mic pentru omul ce sunt
un pas uria? pentru
cuvintele mele
---
Zâmbetul t?u
mult înaintea cuvântului
a fost albastrul f?r? hotare al ochilor mei
chemând zâmbetul t?u
în cuibul f?r? p?s?ri al inimii
zâmbetul t?u
ca o corabie de lumin?
trecând peste valuri de a?tept?ri
zâmbetul t?u
ca un c?l?tor clandestin
trecând de grani?a umbrelor
zâmbetul t?u ca o raz?
strecurându-se
printre amintiri
îng?lbenite
zâmbetul t?u înc?lzindu-mi
drumurile jilave ale singur?t??ii
zâmbetul t?u ca un magic arcu?
atingându-mi corzile ner?bd?toare
ale sângelui
zâmbetul t?u ca o s?geat?
aprinzându-mi
uria?ele tor?e ale viselor
înr?d?cinate în suflet
zâmbetul t?u ca o cheie de foc
deschizându-mi
por?ile ferecate ale gândului
?i comorile din adâncuri
---
B?t?ile inimii tale pe tainicul portativ al sângelui meu
te priveam ?i nu puteam rezista
lumina ochilor mei deja mângâia
pielea ta alb?
a?a cum soarele lui april
mângâie trupul f?r? pat? al iernii
respira?ia mea cobora
peste p?rul t?u despletit
ca un vânt domol
peste fermecata p?dure
?i-am atins buzele cu un deget
a?a cum arcu?ul atinge
corzile viorii
b?t?ile inimii tale s-au ridicat
precum p?s?rile preg?tite
de marea c?l?torie
au zburat peste ape ?i continente
peste lacrimi ?i umbre
?i au poposit
pe tainicul portativ
al sângelui meu
ne-am iubit doi într-unul
apoi, într-un moment de respiro
echivalent cu amintirea
dintre a fost ?i va fi
s-a auzit primul gângurit
al poemului
---
Pe ea am cunoscut-o cândva
pe ea am cunoscut-o cândva
venea de undeva de departe
dintr-un t?râm de care aproape uitasem
?i da, ne-am întins f?r? z?bav?
în patul nostru imaculat
îmbr??i?ându-ne, r?sucindu-ne
în aceea?i linie infinit?
?i da, inimile noastre
nu mai trebuiau s? se vâneze
b?teau în tandem
în turlele aceleia?i m?n?stiri
labirinturile au f?cut ochii mari
ferestrele au început s? l?crimeze
fântânile au început s? povesteasc? p?mântului
despre visele împlinite ale norilor
despre pelerinajul vântului printre crengi
din arbori a început s? r?sune
simfonia viorilor dezmor?ite
?i da, ne-am prelins ca bobul de rou?
pe firul versului sângeriu
?i da, în chilia fiec?rui cuvânt
sufletele noastre s-au rugat
?i da, timpul fugea h?ituit
de propriile sale secunde
---
A?tept atingerea ta
eu sunt fereastra
prin care a?tept s? prive?ti
a?a po?i afla c? sufletul meu
î?i face portretul
din piesele de puzzle
ale amintirilor
eu sunt poarta care a?teapt?
b?t?ile inimii tale
eu sunt gaura cheii
prin care po?i trage cu ochiul
la visele care înc? viseaz?
s? se împlineasc? prin tine
eu sunt oglinda
spre care privirea ta se poate întoarce
a?a cum pas?rea se întoarce la cuib
chipul t?u poate cuceri întreaga mea existen??
zâmbetul poate s?-mi foreze neantul
s? elibereze r?s?ritul deasupra
c?rnii ?i a sângelui
am înv??at pe de rost respira?ia ta
a?a cum râul a înv??at respira?ia vântului
am înv??at cuvintele tale
a?a cum piatra a înv??at silabele ploii
a?tept atingerea ta
singura pies? de puzzle
pe care-am sc?pat-o
f?r? voie
în abisul memoriei
---
Palma ta
atunci când m-ai mângâiat
mi-ai d?ruit un ora?
o copil?rie, o via??
?i multe altele pe care voi încerca
s? ?i le spun în pu?ine cuvinte
palma ta se l?sa ca o minune
peste necredincioasa mea piele
îmi reda vederea porilor orbi
fiecare ran? se retr?gea
pe pere?ii mei interiori
devenind pentru ochiul l?untric
un tablou al rena?terii
palma ta era ca o ser?
pentru mugurii amintirilor mele
palma ta era ca o rochie de mireas?
ce atinge p?mântul
palma ta declan?a cutremure blânde
cu epicentrul în inim?
palma ta cobora ca o arip?
peste cuibul puiului
abia ie?it din g?oace
palma ta era ca un pod peste sânge
permi?ându-i unui suflet stingher
s? ajung? pân? la sufletul
de pe cel?lalt mal
palma ta era ca un val
ce mângâia nisipul fierbinte
palma ta era ca o frunz?
ce mângâia trupul ierbii
palma ta era ca o trestie
ce mângâia luciul apei
palma ta era ca un vis
ce dezmierda vis?torul
palma ta
c?uta palma mea
s? fie jum?t??ile
aceleia?i rug?ciuni
---
Ea m? privea
ea m? privea
ca o salcie îndr?gostit?
de curgerea râului
ea m? privea ca o ciutur? însetat?
de adâncul sângelui meu
ea m? privea cu vârful
degetelor gra?ioase
scotocind prin visele mele
atât de reale
ea m? privea ca o mare-n amurg
calm?, t?cut?
înghi?indu-mi flota de gânduri
a?teptând contopirea
cu lacrima mea
ea m? privea
ca o noapte cu ochii adânci
undeva, departe, foarte departe
o stea str?lucea
sim?eam cum sufletul ei
m? chema
ea m? privea ca un zid îmbr?cat
de iedera melancoliei
a?teptând s?-i descop?r
fereastra
ea m? privea
ca un drum pe care trebuia s? p??esc
renun?ând la tot
ce am fost
---
Adânca plec?ciune a genelor mele
privirea mea care pleac?
înaintea trupului ?intuit
în întâmpinarea
dragostei tale
adânca plec?ciune
a genelor mele
a trestiilor mele de sare
în fa?a zâmbetului t?u
dulce ?i cuceritor
?i lacrimile acestea
ca ni?te bagaje
pline cu amintiri
pe care sufletul meu
le arunc? în bra?ele umbrei
pentru a fi sigur c? trece
de vama cerului gurii tale
de poarta inimii tale
care nu s-a deschis niciodat?
la b?t?ile disperate
ale inimii mele
l?sându-mi doar gaura cheii
prin care distingeam
conturul fantomatic
al fericirii:
sufletul t?u
ca o cascad? de vise
în p?durea fermecat? a nop?ii
sufletul t?u coborât
din pl?mânii lunii pline
din clopotul galben
al cerului
sufletul t?u
ca un n?vod de lumin?
în care s-au prins
toate cuvintele mele
---
S?rutul nop?ilor albe
?in minte, te mângâiam
a?a cum crengile mângâie luna
dragostea noastr? avea
mireasma lui april ?i culorile toamnei
privirea ta se lipea ca o frunz?
de fereastra ochilor mei
vocea ta cristalin? izvora
domol dintre buze
?i curgea fericit? în urechile mele
primitoare ca marea
eram vindecat
toate gurile r?nilor mele
primeau s?rutul nop?ilor albe
toate visele mele
str?luceau pe bolta cereasc?
nemaifiind nevoite s? cad?
pân? ?i vântul se oprea
s? îmi asculte cântecul inimii
chiar dac? nimic nu mai e cum a fost
chiar dac? b?trâne?ea se ca??r?
precum iedera pe ziduri de carne
în creierul meu
vor înflori mereu amintiri
pe care ?i le voi d?rui
între coper?ile
vie?ii noastre viitoare
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.