Alalt?ieri
Colectia: Poezii de Dragoste
Zi-mi
c? în?elegi o brându?? care a înflorit în mijlocul lumii
n?p?stuite
iar ai mei se urcaser? într-o ma?in?
de împr??tiat ierbicid
pe p?mânt treceau greieri ?i se speriau era prea lumin?
eu cu luminile ro?ii pe cojoc;
aveam un cojoc foarte frumos, bunic?,
da, s? îmi pui, în el, ni?te pr?jituri
c?,
mai târziu, vin!
vin ?i eu la doamne-doamne s? m? spele cu vin!
miroase a vin, mi-am p?tat cu vin toate hainele
a?tept s? vin? z?pada
dar nu
poate via?a, îns??i, e un compromis foarte mare
?i ai m?sura cu un compas uria? cât de mult ai p??i
pe lâng? omul pe care, de fapt, îl vrei,
s? r?mân?;
îi dai pân? ?i astrolabul înapoi în palma lui înfloreau merii
?i are stele pe nas;
bomboanele
cu cacao
au fost, bunic?, foarte bune
mi-e dor de o ciorbi?? cu zah?r
puneai peste ciorb? cam mult zah?r, bunic?, dar practica asta
a matale nu mai e, azi, pe nic?ieri
?i s?
îmi cure?i puful de pe piersici
când sunt foarte fl?mând?!
altceva nu vreau decât o piersic? din mân? de la dumneata;
îmi e dor de copil?rie ?i de faptul c?, mai demult,
a fi mic p?rea ca un fel de tobogan care te ducea automat c?tre afec?iune
îmi iau mingea de ping-pong este mic?, rotund? ?i alb?
mi se pare romantic
?i e paradoxal
s? m? joc din nou ping-pong ?i g?sesc ascunz?toarea omului de dup? copac
din mine curge un fel de sev? alb? cred c?
eram mic? ?i alb?
aveam mânu?ele mici încercam cu ele
s? v?d
când de lung este sufletul oamenilor de pe lâng? mine
?i nu în?elegeam de fapt
nimic despre nimic
dau cu mine dup? spatele meu mai slab azi
de mult nu mi-ai mai cur??at piersici
bunic?
am o inim? uria??, acum, ca o cas? desenat?
cu pixul de eron?ri pe o foaie
p?cat c? nu pot s? intru în ea...
a? intra în propria-mi inim? ?i m-a? iubi foarte mult pe mine îns?mi...
pân? când cad jos
?i m? umplu de lumini?e pe haine
?i luminile cu care m? prive?te dumnezeu cad jos
unde nu e nimic;
nici m?car o rug?ciune pu?in important?;
din mine iese un fel de co? de funingine pentru c? sunt prea
trist? câteodat?;
pentru nimeni nu a r?mas decât z?pada,
care pentru mine e cu susul în jos,
e z?pada r?mas? copil ?i d? cu toate mânu?ele ei în mine
pân? m? sparge nu ai observat c? z?pada este, în iarn?, mai
prelung?
mai alungit? cumva ?i mai anormal?
mâine se umple tot co?ul de bomboane ?i de cadouri
se vor desface toate sub brad
un vecin b?ut
iar de la fereastr?, m? va chema, din nou, bunica mea, sub un cer r?coritor ?i gri,
sub un cer acri?or ca o limonad?
s? îmi arate cum se sparg nucile pentru cozonac
probabil, pl?cându-mi s? ning?, o s? scot sania
împlinesc, bunic?,
patruzeci de ani, pân? când ninge;
peste genunchii ?i peste cojocul meu extraterestru cu luminile
ro?ii, pe el;
î?i iau, omul meu, luminile de la purt?tor ?i o s? m? joc cu ele
pân? când ame?esc.
e un fel de a te pune f?r? s? vrei ori?iunde, în toate, mai ieri, lumina
sunt frumoase ?i foarte ro?ii sudalmele, ast?zi, dar ?i bucuria
iar laudele au de pild? un parfum de cire?e
nici m?car eu nu le în?eleg
o s? m? urc în cire?ul acela ?i o s? trag, din cer, un sentiment, jos
ca s? v?d dac? se umple cu ceva ap? sau cu z?pad?
când ar ajunge la mine;
cine, de fapt, s? în?eleag? un cire? surghiunit într-o gr?din?, în
iarna pustie,
?i un cire?ar
pun lumini?ele ro?ii peste tot, sclipesc, toate, peste puloverul meu cu puf alb
mama vorbea despre tot felul de taine pe care eu
nu prea le în?elegeam.
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.