Pânze l?untrice (2)

Colectia: Poezii de Dragoste

O fat? foarte tân?r? e în?untrul meu ?i totul e un rost de t?cere
E?ti, pesemne, ca o stea proasp?t n?scut?, în cetatea mea de pânz? adormitoare
iar femeia are sub glezn? ni?te papucei ro?ii de pânz?
deja, m? joc cu amândoi prin z?pad?, c? sunt ro?ii, de asta, m? joc
e?ti, de fapt, cetatea mea de pânz? l?untric?
poate ar fi cazul
s? nu ?tii tu c? dintr-o ma?in? de tranzit îmi r?m?seser?
toate darurile tale
m? zgâiesc dup? tine cu nasul lipit pe fereastra pe jum?tate deschis?
a?tept ceva poate o alipire a ora?elor în care locuim fiecare
dac? o s? ning? mâine, spre tine, din cetatea mea cu fulgi albi, ca laptele
la picior, am deja, magic, cele trei grame de z?pad?, vedea-te-a? t?cut
pe întinsul meu drum cu z?pezi…
de nes?buit, m? crezi întru frumoas? întinderea ?i cele atâtea ziduri de z?pad? l?untric?
e despre cetatea mea de pâsl? ?i despre zidurile ei foarte vechi
poate pârâul care o traverseaz? î?i va face, nu, cu mâna
pentru c? pâraiele nu au mân?
ci ?in doar o rostuire de pe?ti?ori thailandezi, aclimatiza?i într-o ap? dubios de murdar?
care trece de-a dreptul prin ziduri, de zidurile sunt calde, la pip?it
de la izvoarele acelea de ap? cald? ?i, presupun, termal?
pui palma împr??tiat pe ziduri le sim?i la mân? ?i sunt c?ldu?e
eu nu sunt pesemne prea în?eleapt? cu tine zicându-?i
sunt, cum s? nu fiu, o p?c?leal? a fostei tale iubite
papuceii cei ro?ii nu mi i-ai legat tu, nu este despre legarea picioarelor,
e despre tradi?ia aceea cu papucul meu ro?u cu care o s? dau dup? tine,
oamenii sunt, pesemne, mai ciuda?i
prive?te la Cerbul azi nev?zut cum ia în coarne cel?lalt rit ?i se duce
în lacrimi, o s? m? întorc ?i o s? desenez, pe fereastr?, cu mâinile
p?durile cele ascunse ale tuturor animalelor, nu îmi e fric? de r?zvr?tirea vulpilor ro?ii
o s? îmi chem unda de pe dealul cel mare ?i din p?durea viselor tale în?sprite
îmi vor lega, cu unda aceea, picioarele, ca în tradi?iile chineze?ti
nu cu sfori de cânep?, îns? mi le voi lega, cu sfori, totu?i, singur?
voi plânge dup? picioarele mele ?i mi le voi lega…
Spuneau, undeva în gr?dina ta cea s?lb?ticit? ?i mult solitar?
nu încap decât diamante foarte mari care sclipesc mai albe decât dimine?ile
o s? merg, împreun? cu tine, ?i o s? caut p?durea aceea
s? dau cu papuci dup? ea
e ceva în triste?ea pisicilor ofuscate
recunosc totul
tu e?ti o pisic?, eu nu sunt pisic? de cas?, cum s? fiu
îns?, câteodat?, m? fac o pisic? atunci când trebuie s? m? dau jos
dintr-un loc prea înalt de pe un acoperi? de peste ap? ?i din dep?rtarea în care poate ieri m-ai exilat
cad cumva exact cum trebuie când o s? dai, dup? mine, cu gheme albastre de mohair
dup? cerbi, dup? vulpi, dup? nun?i ?i bursuci, dup? atâtea p?duri,
tradi?ia spune c? te în?eli ?i c? eu abia ce m? joc,
e tradi?ia aceea, s? stau cu amândou? picioarele în ap? de râu
atât cât vreau eu
nu în apa cet??ii tale, care e obtuzat?;
în lacrimi, voi desena cu degetele pe toate ferestrele tale
m? voi bate cu frumuse?ea z?pezii cu fulgii ei preafrumo?i
cum s? nu î?i desenez aceste cuvinte pe un halou bun pe sticl??
la prim?var?, se vor întâmpla, a?adar, cele mai absurde lucruri
un tâmp… un corb prea tâmp vân?toarea cea nes?buit? de pe acoperi?uri de ap? mi?c?toare
o dragoste mare un iubit mare ?i bun care va ap?rea la cap?tul podului
(chiar dup? ce am dat dup? tine cu papucul cel ro?u,
pierzându-l);
În ora?ul acesta, nenaturale toate principiile de leb?d?
îmi spuneai despre lebede sunt nenaturale
dar, la prim?var?, vor fi alte p?s?ri ?i alte sute de povestiri aiurite
pe c?r?rile cu petale de m?r s?lbatic care pornesc de la locurile cire?ilor
e un fel de doin? ca de leb?d?
o aud
nu m?-n?elegi, petale de la locurile cire?ilor sunt aici, nefor?at.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.