s? bem georgiana

s? bem str?b?tând

bulevardele goale

care seam?n? cu ni?te croissante

pe care cineva a uitat s? le umple,

în timp ce pesc?ru?ii se preg?tesc

s? se înfig? în diminea??

ca ni?te d?l?i

iar primele semne de rou?

alunec? pe fruntea lucrurilor

transpirate de emo?ie.

te a?tept

în fa?a g?rii centrale

cu dou? sticle de desperados la jum?tate de litru

num?rând oamenii, rezemând zidurile

stând uneori de vorb? cu taximetri?tii,

m? benoclez la vitrine ?i gagicile

pe tocuri care curg în grupuri

spre direc?ia Lanxess Arena

?i zâmbesc

de parc? ai fi deja aici ar?tându-mi ceva amuzant,

cu o casc? scoas? din ureche

ca ?i cum vreau în paralel

cu muzica s? aud ce spui

î?i desfac sticla, beau în locul t?u

?i tac foarte mult

ca nu cumva s?-?i întrerup absen?a.

dau încet din cap

mi?cându-mi umerii pe

Roudeep - Waiting for you

?i caut împ?carea

pe care orice sentimental

ratat pentru c? a refuzat suferin?a

o caut?

traversând podul Hohenzollern,

inert

la miile de lac?te colorate

prinse de garduri,

eliberându-m? de tine

o dat? cu vasele de croazier?

purtate de Rin

?i reîntâlnindu-te

în fiecare evantai deschis

al vântului care-mi ?uier?

pe la urechi

f?cându-m? s? privesc înapoi.

trec prin dreptul statuii c?lare a lui Whilhelm I

?inându-m? dup? un grup

de sud-americance matole

?i-mi spun

c? dragostea e doar o form? de însingurare optimist?

în timp ce una din fetele din fa??

zice ceva de "los cojones del caballo"

iar toate se opresc în dreptul statuii

?i încep s? fac? poze râzând.

?i m? opresc ?i eu cu ele

spunându-mi din nou

c? dragostea e doar o form? de însingurare optimist?

r?mânând acolo

privindu-le cum se îndep?rteaz?.

sprijin în coate balustrada

privesc ou?le calului lui Wilhelm I

?i îmi scot telefonul

încercând s? le imit

sperând c? o dat? cu zoomul pe ou?le alea

râsul îi va trage un cot în gur?

st?rii deplorabile în care m? aflu.

dar dau peste wallpaperul cu figura ta

?i bag mobilul la loc

?i ou?le calului lui Wihelm I

devin din ce în ce mai mici

iar tu din ce în ce mai mare

?i întregul tablou e de un infantilism absurd

iar tu e?ti mai real? ca niciodat?

?i nu pare s? mai existe sc?pare.

pân? când

grupul de sud-americance matole reapare în cap?tul podului

tr?gând de data asta o navet? de bere pe ro?i

?i m? gândesc c? poate totu?i

exist? o salvare.

pân? la urm? nu ar fi prima dat?

când m-ar chema Raul

iar pe bunic?-mea Guadalupe,

care a murit când aveam 10 ani -

nu înainte s? m? înve?e spaniol?.

povestea asta

func?ioneaz? întotdeauna la sud-americance.

dar sunt cam s?tul de pove?ti

a?a cum ?i tu probabil e?ti s?tul? de mine

la fel cum ?i mie mi s-a luat de mine însumi.

se pare îns? c? nu vom sc?pa prea curând

unii de ceilal?i

?i c? diminea?a se apropie.

dar nu la fel de repede

ca sud-americancele matole

care-mi fac deja cu mâna,

printre care te z?resc.

chiar mi se pare c? te z?resc georgiana

cu mersul t?u leg?nat

în cama?a aia cu p?tr??ele mov-vi?inii

scoas? din blugi, descheiat? la ultimii 3 nasturi

îmc?l?at? în botinele tale negre l?cuite.

pe ceafa ta umed? cu p?rul strâns

v?d cum str?lucesc discret luminile stâlpilor înal?i

?i pielea ta miroase a ?pan proasp?t

de parc? prin vene-?i curg

fier?straie-n loc de sânge

iar cerceii t?i aurii

saturnieni de largi

sclipesc în lumina lunii

care st? s? apun?

?i-mi zâmbe?ti

iar eu las jos ambele sticle de bere goale

îmi scot c??tile din urechi

îndreptându-m? spre fete

?i-?i zâmbesc înapoi

?i merg din ce în ce mai gr?bit

spre ele

pentru c? mi se pare c? te z?resc georgiana.

doar mi se pare

în pizda m?-tii.