Poem de uitatul triste?ii

Colectia: Poezii de Dragoste

Privirile cui m? ating?
sunt înc? prim?vara ta, trandafirul,
?i nu m-ai cunoscut;
nu sunt, m?rturisesc, decât prim?vara ta,
?i nu m-ai cunoscut;
?i a?a vor trece ani ?i ani, gr?dina va începe, încet, s? înfloreasc?,
ceasurile ?i limbile timpului meu bat, acum, ora neagr?
crengile ruginesc, desprinse din p?mântul cu dor de ap? s?rat?
c?ci pentru noi nu mai sunt m?ri de cules
?i nici poame dulci.

Ochii lor se închid. copacii nu ne mai privesc în gr?din?, ochii lor se închid;
probabil, pentru noi, trandafirii
nu se vor mai înro?i prea mult, în luna august;
ochiul pomilor
se va închide peste flori
?i peste trupul meu
care te-a a?teptat prea mult.
Pentru c? este, mereu, trandafirul cu petala cea dulce ca zmeura!
trandafiri danseaz? peste gr?dini
?i în lacrimile mele
ultimele.
?ineam minte trandafirul acela,
?tiam omul,
împlea via?a mea cu tot raiul, dar ?i cel mai concret p?mânt se închide,
zâmbetele nu mai sunt pentru mine,
nici caii
?i nici dimine?ile.
Nici zâna a?ezat? pe pervazul domniei tale, iubitule, care sem?na cu o turturic? prostu??,
apoi m?linul plin de flori mov, înflorita lui molcom?,
ascunde-m?!
ascunde-m?, lâng? ea!
parfum peste oasele tale, ?i-n trup,
pite?te-m?, a?a cum ascunzi norii roz!
îmb?tarea zilei pe care am uitat-o! ?i concreta cea?c? cu vraj? de ziu?!
sunt toate iluziile inimii, floarea;
înmiresmarea
îmi fi-va, îns?, regatul, regretul,
c?ci pentru noi, nu mai sunt m?ri ?i nu mai avem ce iubi.

Cu regretul meu, m? voi îmbr?ca ?i m? voi întrista, poate prea mult
pân? când, peste leag?nul meu,
întins ca un hamac, ca un regat molcom,
(hamacul trandafirilor
?i al apelor acum s?lcii)
pân?
fi-va a?a:
lunile de pe cer vor înv??a cum s? râd? fericirile colinelor foarte verzi
str?pungerile rozelor ?i se vor a?eza u?or
ca ni?te aripi de fluture
peste umeri
?i peste urmele pe care le-ai l?sat, neiubind
Peste c?ma?a ta se va depune atunci, încet, vraja dragostei ?i parfumul,
m? vei r?ni din nou foarte dulce,
?i te voi r?ni,
la rândul meu, cu ciud? pe timp ?i pe rugin?
luna noastr? trandafirie se va a?eza, din nou, c?tre r?s?rit

pân? atunci,
e negru la mine pe palm?,
ca ?i cum m-a? fi p?tat cu un rug întreg de fr?gu?e.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.