Arhitectura mamei

Colectia: Poezii de Dragoste

Te-ai mi?cat, ?i inima mea a stat în loc
ai f?cut primul pas, ?i fa?ada sufletului meu s-a r?sucit, ca s? priveasc?
ai c?zut, ?i podelele mi s-au cutremurat, cr?pându-se
te-ai ridicat, ?i toate cr?p?turile mi s-au umplut de recuno?tin??
dar ?tii oare cum e ca o singur? mi?care
s?-?i schimbe o întreag? arhitectur?, cum e s? ?i se pr?bu?easc?
vechea structur? de rezisten??
când Dumnezeu a suflat peste un sâmbure s?dit în ea
?i turnuri de iluzii ?i sc?ri interioare s-au preschimbat
în nisip, dar tu s? nu tremuri, tu s? nu-?i întinzi bra?ele
s? prinzi nicio cupol? de vise din trecut
un palat se surp? în tine, dar alte sc?ri ?i alte cupole se înal??
dar cum vor ar?ta acele sc?ri magice, pe care pasul cel moale ?i mic le va mângâia
arhitectura ta va fi rotund?, s? nu se loveasc? la col?uri
atunci când va c?dea.


Ai ?ipat, ?i vocea mea s-a stins
ai rostit primul cuvânt, ?i la pervazul ferestrelor mele au amu?it privighetori
ai plâns, ?i draperii de nelini?te le-au umbrit
ai râs, ?i sufletul meu ?i-a g?sit cântecul de leag?n
dar ?tii oare cum e s? recuno?ti un plâns între o mie, cum e
s? î?i zgârii vitraliile pân? devin transparente, cum e s? î?i faci
cr?p?turi în pere?ii sufletului, s? po?i asculta mai bine
fiecare inflexiune a acelei voci, tremurând a dorin?e înc? nedospite
fiecare tonalitate a ei, îmbr?când pove?ti înc? nespuse
cum e s? î?i sugrumi vorbele complicate, în fa?a unor
gângureli, dar tu s? nu strigi, tu s? nu-?i întinzi bra?ele
s? prinzi nicio fraz? ce-a fost zugr?vit? în fresc? pe tavanul vechilor înc?peri
dar cum vor str?luci od?ile acelea de basm, în care glasul cel cristalin va r?suna
geometria lor va fi simpl?, dar a?a vei cunoa?te fericirea
atunci când va cânta.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.