Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziidedragoste.info/www/poezii.php on line 6 Mâna mea, imprevizibila mea aventurier? - Poezii de dragoste

cele mai recente
poezii de dragoste

Mâna mea, imprevizibila mea aventurier?

Colectia: Poezii de Dragoste











 

 

Cât de frumos ne m?rturise?te romanticul scriitor francez Alfred de Musset despre iubire: “Nu ?tiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te ?in de mân?.

În cartea recenzat?, impresia l?sat? este urma a dou? fiin?e care coexist? doar una prin cealalt?. Poetul nu face decât s? întoarc? iubirea pe toate p?r?ile, s? descopere punctele ei slabe, dar ?i pe cele forte, s? ne împ?rt??easc? din experien?e unicat ?i s? deslu?easc? multiplele în?elesuri ale acestui sentiment. N?scut, nu f?cut!

În aceast? carte, Simion Cozmescu scrie o poezie consistent? raportându-se la existen?a mai îndep?rtat? ori de foarte aproape, ciclic, pe anotimpuri, centrând de fiecare dat? iubirea, ca mediu de via??, de baz?.

Poetul î?i începe volumul ca un profet care ne face s? ascultäm ?i s? replic?m discursului s?u: Am s? v? spun vou?,/ celor care nu respira?i,/ dar atrage?i trecerea timpului,/... / ridica?i-v? prin p?durile de fiin?e,/ prin mun?ii tr?irilor,/... / închina?i-v? în catedralele din sângele versurilor,/... /neîncrez?tori în moartea voastr?,/ ridicati-v? ?i iubi?i./ Am s? v? spun vou?.

De?i locul ?i realitatea din care predic? întru iubire sunt unele întunecate, pline de griji, p?cate, remu?c?ri etc., totu?i profe?ia aduce o not? optimist?, a speran?elor, a iubirii, a dep??irii umilin?elor ?i de verticalizare.

Uneori, poetul introduce elemente poetice preluate din literatura marilor poe?i, cum ar fi cel st?nescian în nelucruri.

Acesta face incursuni în sufletul iubitei, transformând idila în c?l?torii cu fluturi, pornind din antichitate ?i pân? la impulsul prezent, în care termeni vetu?ti se bat cap în cap cu cei moderni, imagini din secole barbare se confrunt? cu cele ale restauranelor extravagante/ rezervare (Booking).

În acest al doilea volum de poezie, Simion Cozmescu are tulbur?rile sale, st?ri legate de moarte, de amintiri cu ?i despre mama. A tulbura, tulburare, tulbure sunt vehiculate în peisajul afectiv, emanând mult? triste?e pe care autorul o strecoar?, o picureaz? cu aten?ie în poeziile sale de dragoste: eu r?mân mai trist cu un dumnezeu/ r?mân mai fericit cu un înger/ Momentul.

Autorul atribuie semnifica?ii fenomenelor naturii, este într-o strâns? rela?ie, mai ales cu ploaia, care se pare c? îl ?i inspir?, recurge în propriul avantaj la metamorfoz?ri ?i personific?ri a?a ca în Aprilie: Sunt copii ascun?i în fiecare ploaie de april./... / În p?mânt ?i în ploaie,/ sunt nev?zu?i copii care danseaz?,/ sp?lând amprenta lumii de pe mirarea zilei./... / În mine se adun? ploile lui aprilie./ Chicotind, mi se revars? prin degetele goale/ pe norii care formeaz? o tastatur? plin?/ de p?s?ri înmiresmate,/ îndelungate ?i de neoprit.

Iubirea este o c?l?torie prin anotimpuri, nelipsit? de fluturi, fie ei ?i amari, nelipsit? de tonusul vie?ii reprezentat de natura vie: flori, arbori, p?s?ri, gâze etc.: a venit vara ?i toate c?l?toriile/ înceteaz? în apropiera soarelui/... / un lan cu flori ?i o t?cere între ape ne sunt aproape/ ?i ne sunt departe/ cire?i zdren?ui?i sperietori de r?s?rituri/ A venit vara. Poetul proiecteaz? adev?rate pelicule în mi?care, animate, filme de scurt metraj care te ?in conectat la ac?iune, fle?uri concentrate pe metafore vizuale: îmi e?ti departe când îmi e?ti aproape/ îmi spui ?i cuvintele tale miros a nuci verzi/... / nu te iube?te nimeni mai mult ca mine/ în zilele lui septembrie/ Septembrie. Poetul î?i am?ge?te iubirile între un aproape ?i un departe, doi termeni folosi?i frecvent tocmai pentru a ar?ta c? iubirea este c?l?toare prin via??.

O semnifica?ie aparte o au palmele: ... din palme mi s-a prelins t?cerea/ Septembrie. Din ele par s? curg? cuvintele ?i semnifica?iie lor. Mirosul t?u înc? îmi sun? crud în palme./ Diapazon.

Este interesant grupajul temporal al succed?rii anotimpurilor, atât prin titluri cât ?i prin fuzionarea (ano)timp-iubire: Aprilie, Mai, A venit vara, Septembrie, Tu lunecai prin octombrie, Lini?te de iarn?. Prin toate acestea trece fenomenal iubirea. În aprilie, ploaia, ca o copil?rie; în mai - luna amintirilor de noi; sosirea verii ca ni?te cocori pe sub piele, un anotimp exotic ?i totu?i cu fluturi amari; septembrie când nu te iube?te nimeni mai mult decât mine, cu miros specific de nuci verzi; apoi, octombrie, când erai toamna perfect?/ cu un pic de soare în anun?/ ?i o liniste primordial?/ etern?/ tu lunecai prin octombrie; ?i iarna, pe ninsoare, când frungele curgeau în aval ori lini?tea p??e?te prin ninsoare/ cuvintele se sparg se risipesc/... / ...vântul î?i las? suspinele/... /... acea lini?te locuit? de oameni/ care nu mai sunt/ Lini?te de iarn?.

Poeziile lui Simion Cozmescu sunt ?i de p?r?sire în iubire. O iubire tr?d?toare, de îndep?rtare, care doare, atinge, învinov??e?te, cre?te pân? la obsesie ori extaz, scade pân? la descump?nire sau nimic, se scuz?, vine spontan ?i tot la fel dispare, ca o fata morgana.

Din cauza iubirii lucrurile par distorsionate. In contextul iubirii, via?a pare o etern? c?utare, incertitudine, o fata morgana, cum am mai spus. Iat? cum, în poezia Twisted, totul pare r?sucit: ora?ul, blocurile, locatarii, natura: nu te-am ajuns nici azi noapte/ ora?ul în care te a?eptam s-a r?sucit violent/ si nu te-am mai z?rit/... / purtai o rochie de cea??...

Nici singur?tatea nu-l ocole?te pe poet, este suficient de dur în întâmpinarea ei, dar ?i demoralizat, trezindu-se f?când dragoste cu o carte/ Unde începe singur?tatea.

Poezia merge pân? acolo încât trecerea vie?ii este raportat? la o lacrim? în care poetul î?i acordeaz? tinere?ea actual? la b?trâne?ea care va veni. Este foarte original discursul din B?trânul, pianul ?i lacrima.

Deseori, Simion Cozmescu sincronizeaz? fream?tul iubirii cu dansul frunzelor, atât de bine o face încât cuvintele se contopesc în emo?ii fragile, cum de exemplu în Noapte curând: mâna mea/ necunoscuta mea/imprevizibila mea aventurier?/ exploreaz? textura în fream?t a sânului t?u/ sub c?ma?a de dor topit/ cu unduiri ale ?oldurilor/ ridici un vârtej în care/ se prind toate frunzele toamnelor mele/ viitoare.

Ploaia îl înso?e?te peste tot în gânduri ?i cuvinte: am schimbat azi trei ploi/ ?i niciuna nu mi s-a potrivit./ Spam; f?r? ploaie/ nimic nu se schimb?/ Igrasie; ploaia a stat aici îi v?d urma corpului/ aburind în iarb? ?i h??i?/ O vreme; timpul se scurge prin mine/ ca o ploaie pe fundul unui lac secat/ te iubesc ca-ta-stro-fal/ Ca-ta-stro-fal; i?i st? bine cu/ aceast? ploaie/ s? o por?i ?i data viitoare/ - un soi de alint pentru femeia drag?, enigmatic?, ivindu-se din senin ca ploaia care îmi cade în suflet/ Aceast? ploaie ?i plecând a?a cum se risipesc norii.

Anotimpurile sunt ale t?cerilor, ale viitoarelor t?ceri. Dragostea devine un te iubesc ca-tas-tro-fal, o obsesie în poezia cozmescian?: Nu ?tiu dac? ?i-a mai s?rutat cineva/ înd?r?tul genunchiului//... / Lunecare a vâslei în întunecarea roditoare a patimii./ Nu ?tiu dac? te pot opri o clip?,/ cât ar durea, cât ar dura/ lipirea buzelor mele pe pielea fin?,/ netulburat?/ din spatele genunchiului t?u prin care curg,/ neostite,/ obsesiile tale./ Tu, trec?toarea unei amieze/ deja apuse./ Trec?toarea unei amieze; ... / f?ceam dragoste/ intens/ necontrolat/... / când am început s? facem dragoste/ hoelul a început s? geam?/... / copacii.../ ... se înghesuiau la geamul camerei noastre/ dar nu aveau loc penru c?/ cerul a trimis luna/ luna a trimis vântul/ vântul a trimis norii/ norii au trimis stropii de ploaie/ s? spioneze la geamul camerei noastre/... / într-un hotel/ în care nimeni nu mai f?cuse dragoste/ vreodat?/ Hotel. Iat? cum emo?iile unei tr?iri erotice sunt amplificate prin repeti?ia unor elemente din cadrul natural.

Iubirea este argumentat? în poeziile autorului di C?lan: te-a? putea iubi ca pe fiola/ de început de tratament de perfuzie picurat? lent/ O tragedie româneasc? - titlul aduce un pic a O tragedie american?. Autorul î?i explic?/ m?rturise?te st?rile de bucurie, team?, n?dejde/ dezn?dejde, metamorfoz?rile ticluite pentru a intra pe sub pielea iubitei, la propriu ?i la figurat: dar eu totu?i te-a? putea iubi de m-ai a?tepta/ O tragedie româneasc?. Iluzie, magie, resemnare, wow câte st?ri, cât consum de energie pentru iubire, pentru iubit?!

Iubirea este spontan?, obsesiv? ?i este motiv de iertare. Atât se poate iubi de mult încât iertarea este mai puternic? decât a lui Dumnezeu: te-am iertst cum n-a mai fost iertat?/ o femeie/niciodat?/ cum nici însu?i Dumnezeu nu iart?,/ el te-a izgonit/ ?i eu te-am primit/ Te-am iertat.

Între copilul care-i umbl? prin trup ?i Uria?ul de pe fotoliu e pre? de înc? o iubire.

De ce scrie poetul? Are anumite motive? Autorul î?i r?spunde singur. Vrea s? scrie pentru lumea înconjur?toare de data aceasta, nu pentru oameni: ... copaci ?u?otind/ pietre rostind aerul.../ m? întreab? cum e s? fii om// scriu pe limba lor/ cum e s? fii om/ s? iube?ti/ ?i s? ur??ti//... /scriu cum e sä fii iubire pentru ur?/ cum e s? fii ur? pentru iubire/ ?i ninge în tine. Poetul renun?? s? scrie pentru oameni, se teme c? nu va fi în?eles ?i-atunci, încearc? s? comunice cu natura, acest univers omniprezent în poezia cozmescian?. Iubirea trece mereu prin filtrul naturii, se scrie în func?ie de fenomenele naturii, de ploi, ninsori, vânt, soare, lun?, ipostaze care dau farmec ?i strâlucire sentimentului.

Iubirea este înl?n?uitoare, este o forma?iune chimic?, un compus organic de?in?tor al informa?iei genetice: formam lan?urile polinucleotidice/ ale unei iubiri însp?imântätoare/ p?rul ne gemea în încle?t?rile furibunde/ de la marginea nebuniei lucide/ îmi era teamâ c? ai s? te volatilizezi/ într-o ultim? îmbr??i?are/ Vântul din neguri.

Iubirea lui Simion trece prin atâtea ipostaze lume?ti, dar ?i fictive, încât cuprinde o arie larg? de manifest?ri, unele surprinz?toare, neobi?nuite, ca de ex.: incestul sufletelor înrudite, formarea lan?urilor polinucleotidice. Lipsa iubirii egal îngroparea vie?ii ?i ridicarea unui monument de trist? amintire, o troi?? în locul în care ai pierit din via?a mea/ Vântul din neguri. Sentimentul acesta oscileaz?, dup? cum se simte, între agonie ?i extaz. Alte exemple relevante, în care unul dintre factorii naturali, vântul, exceleaz? în abord?rile amoroase: vântul le stropea tihna ca o ma?in? trecând/ prin b?ltoace sentimentale/ Destin; vânt ?i ploaie de când eram adolescen?i/ acneici ?i transparen?i/ pe când eram nori ?i soare/ fluturi ?i lun?/ dar gata cu amintirile/; vântul a scuturat temeinic trotuarele de plimb?re?i/ Vintage. Poeziile de iubire ale lui Simion sunt uneori lungi lamenta?ii, ca ?i cum ar avea parte mai mult de pierderi, rupturi suflete?ti, dezam?gini, în?el?ri/ tr?d?ri, în loc de câ?tigarea unei fericiri, fie ea ?i de moment si iat? un motiv de resemnare, de acceptare tacit?: el î?i purta destinul/ ca pe o sfial? veche/ Destin. Iubirea îi e necesar? chiar ?i pentru un pic de plictiseal? în doi: vom decanta plictiseli din oceanul cotidian/ Vintage.

Exist? o puternic? rela?ie natur?-iubire, femeie adorat?-iluzie, imagina?ie-iubire astfel încât, în poeziile sale ample, derulate prin prisma dorin?ei/ pasiunii/ amintirilor/ n?lucirilor exist? o reu?it? combina?ie de mijloace stilistice care pun în valoare femeia iubit? ?i care fac deliciul lecturii: pofte?te ia de umbl? prin mintea mea/... / cu ni?te paralelograme mari avare/ cât rama fotografiilor goale/ din aceast? sear?/ Aceast? sear? (gânduri la moment/ fle?uri).

În acest volum, poetul introduce o serie de poezii care arat? momentul, r?stimpul în care se petrece o activitate/ ac?iune/ un gând/ o amintire/ o stare, dar ?i existen?a unui lucru/ unei fiin?e aflat/? în preajm?, prin folosirea adjectivului demonstrativ de apropiere (Aceast? zi, Aceast? noapte, Aceast? sear?, Aceast? inim?, Aceast? ploaie, Aceste str?zi).

Iubirea este chiar elogiu pentru cuvânt: e vremea r?s?ririi/ întruchip?rii cuvântului/ în flori ?i umbririle lor pe cerul din fiin?a noastr?/ când pielea devenit? r?d?cin? ?i soare/ se ca??r? pe o mângâiere pe o zbatere de nor/ într-un piept de ploaie desuet?// ?i lumineaz?/ Prima secund? (Aceast? inim?).

De multe ori, pe parcursul lecturii, am avut impresia c? autorul vrea s? minimalizeze/ estompeze, s? decoloreze sentimentele ?i cadrele, s? le confere o tent? searb?d?, palid?, de tern: r?s?rit sfienic/ Aceast? inim?; privirea ?tears?; O, Doamne, lic?rul,/ Scânteia fiin?ei mele/ Se pierde pe coridoarele/ ?i fulguiala altor destine./ A treia secund?; opai?e galben pale/ Ultima secund?; lumina e blajin?/ Indicii; lin? cernere de umbre de lumini prin frunzele înc?run?ite/ O vreme.

În poeziile sale este implicat? ?i marea cu bog??ia, m?re?ia ?i farmecul ei, tot pentru a ar?ta discrepan?a între lucrurile m?runte, perisabilitatea vie?ii, efemeritatea iubirii ?i eternitate, perenitatea ?i nemurirea apei. În acest context, iubirea devine mai pu?in exaltat?, are semiumbre, semisperan?e, e str?b?tut? de îndoieli, incertitudini, am?r?ciuni: s? ne ghemuim unul în altul/ pentru întâia ?i ultima dat?/ va fi o amânare ?i un pic mai mult/ o r?zvr?tire f?r? speran?? dar plin? de voluptatea ei/ impotriva timpului/ aceast? inim? inexistent? care ne împinge/ prin venele primei/ ?i unicei secunde/ Prima secund? (Aceast? inim?).

Iubirea înseamn? ?i patos: Iubesc trezirea, adormirea ta. Pielea ce înflore?te în fiecare s?rut./ A treia secund?. A face dragoste este verbul cu care se prezint? acest volum de poezie!

Poetul folose?te secunda ca modalitate metaforic?, un fel de carpe diem, atribuindu-i valoare de dicton, dându-i importan?a maxim?, aceea a curgerii ireversibile a timpului ?i prin urmare, a faptului c? secunda trebuie tr?it? în plin?tatea ei, adic?, peste toate nevoile sentimentale, exist? un optimism necesar. Secundele sunt clipe ale tr?irii, Prima secund?, A treia secund?, A cincea secund?, Secunda târzie, Ultima secund?.

Dominanta volumului este femeia, iubita, cea care este asteptat?, adorat?, iubit? cu patos, în serviciul c?reia se afl? sentimental ?i de care este tri?at, uitat, dezarmat, cople?it, abandonat, femeia peste care se a?tern toate anotimpurile cu ploile, frunzele, florile, ninsorile, t?cerile ?i umbrele.

Femeia, iubita este un vin amar, o felin? cu ochi de leopard, o închisoare, orice îi provoac? poetului o stare de îndr?gostire: erai mai frumoas? decât ultimul gând/ al ultimului muritor// erai ?i r?mâi pentru mine acea frumoas?/ care m? desparte de cer ?i p?mânt/ o prim?var? între ape/... / e?ti frumoas? a?a cum traversezi lini?tea/ Ultimul muritor. Într-una dintre poeziile cele mai scurte din volum, elogiaz? femeia, între zâmbet ?i plâns, între b?rbat ?i Dumnezeu: suntem plânsul hoinar al lui Dumnezeu/ lacrimi pe c?r?rile lumii/ numai tu femeie/ azi imi esti surâs/ Plâns hoinar.

Adjectivele ultimul, ultima ca în Ultimul muritor, Ultima secund? devin obsesive analogii cu scurte?ea iubirilor, laitmotive pentru teama de a nu putea duce pân? la cap?tul vie?ii pl?cerea de a iubi ?i a fi iubit în acela?i timp.

Se respir? greu la tine în gând/ ?ase - patru poart?-n cas? - spune ea, de data aceasta, a?a de compacte, dense ?i grele sunt gândurile de dragoste ale eternului îndr?gostit; tu nu vii singur?,/ întotdeauna mai aduci o umbr?,/ dou?./ Nu azi; e toamn? ?i a?tept s? ai habar de mine/ Prea pu?in – replic? poetul.

Dialogul ?i monologul din/ în gând caracterizeaz? unele dintre poeziile acestui volum: ?ase-patru poart?-n cas?, La o cafea, Plimbare în absen?a Mariei, Promisiunea, distinc?ia dintre interlocutori f?cându-se prin inserarea atributului italic pentru font, alternativ cu scrierea normal?.

Iubirea se afl? în toate lucrurile, pe oriunde merge: ploaia a l?sat strada în gri ?i negru/ dou? pete se estompeaz?/ îmbr??i?ându-se neauzite/ Acuarel?.

Raportându-se la nimicnicia vie?ii, la moravurile si insensibilit??ile ei, poetul afirm?: via?a e o curv? cu urechi frumoase/ Înfluturi sau: iart?-m?/ p??e?te printre aceste momente/ nu le speria/ mai mult de atât nu poate s?-mi par? r?u/ Va ninge printre umbre.

Metafore senzuale sunt condimente pentru asezonarea poeziei de dragoste: pielea ei ningea în fluturi peste parbrizul indolent/ al ma?inii mele ve?nic îndr?gostite/ Claxon; s? nu vin? factura la iubire/ c? nu am cu ce o pl?ti/ Resturi; p?rul femeii din viata mea/ se r?sfir? prin vene/ La oglind?.

Iubirea este nostalgic?: ai putea s? mai stai/ fiin?a mea î?i caut? culcu? în tine/ Din somn; triste?ea curge pe lungile mele c?i ferate/ cu tine oriunde mângâi curcubeie pe spate// e iulie ?i sper ?i sper ?i sper/ De-a? scrie in rim?; voi pleca/ te voi l?sa/ vor mai fi femei/ Vei pleca.

Fluturii din Cântecul m?tur?toarei de fluturi se zbat în fiecare om, în fiecare trec?tor prin via?? ca printr-un parc plin de flori ?i de fluturi colora?i în fel ?i chip. A?a sunt iubirile, diverse, scurte ca ?i via?a acestor insecte, zburdalnice ?i juc?u?e, dar trec?toare. Trec?toare ca m?tura peste resturile vie?ii.

Va exista în toat? aceast? poveste a noastr?/ o des?vâr?it?/ elegan??/ Elegan?? - simte poetul s? m?rturiseasc?.

Iubirea este o art?, a?a dup? cum spune ?i ilustrul pictor olandez post-impresionist Vincent van Gogh: „Cu cât m? gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama c? nu e nimic mai artistic decât iubirea.”

 

Ottilia Ardeleanu

N?vodari, 4 februarie 2018


Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »