Nicidecum. Niciodat?.

Colectia: Poezii de Dragoste

-Mami, te rog cel mai frumos din toat? lumea
s? vii s? ne juc?m cu planetele, s? le d?m drumul pe
orbite, s? vedem care alearg? mai repede, care câ?tig?
?i-apoi s?-mi poveste?ti cum ar ar?ta pe cer
Jupiter în locul lunii sau o gigant?
ro?ie în locul soarelui
a?a spuneai, f?când ochi mari, de culoarea fisticului
în timp ce eu, privind la stele, ?i-i sim?eam pulsând în
miezul lor, pe când ele n-aveau habar
dar tu atr?geai corpurile din jurul t?u precum
o stea neutronic? neobi?nuit?, precum un magnetar
?i-mi ziceam ce bine c? te am, s? m? ridici din nou în spa?iu
a fi prea mult cu picioarele pe p?mânt înseamn?
s? nu-?i mai po?i ignora b?t?turile, al c?ror gust îl sim?i pân?-n
vârf de t?lpi, tot mai amar
de când ai început s? vorbe?ti strigai nu-na, iubeai
toate fazele lunii, mai ales primul ?i ultimul
p?trar


-Mami, e?ti mai frumoas? decât Saturn cu inelele ?i te iubesc
mai mult decât tot p?mântul, mai mult decât
tot soarele, mai mult decât tot VY Canis Majoris
a?a spuneai, pân? când ai aflat c? o alt? stea e mai mare ?i-atunci
ai decis c? m? iube?ti mai mult decât tot UY Scuti ?i
(ca s? te-asiguri c? nimic nu te mai ia prin surprindere)
mai mult decât tot universul
universul t?u de copil de 5 ani?ori, pân? când altcineva
va ocupa un loc mai mare în universul t?u de adult
bunici ?i nepo?i, prieteni ?i so?i, p?rin?i ?i copii
ne împletim la r?scruce de drumuri
precum s-ar îmbina, ca-ntr-un zâmbet, buclele unei
galaxii, rotindu-ne pentru o vreme pe orbita cuiva
ca ?i cum am fi predestina?i gravita?ional
uneori, câmpul magnetic î?i inverseaz? polaritatea, ?i-atunci
aurorele se revars? pe chipurile noastre
în timp, acesta dispare iar a?trilor le e tot mai greu s?-?i care grelele f?clii
ne uit?m buc??i mici din noi, buc??i mari din al?ii, a?a cum ne-am uita
amulete de tranzi?ie în buzunarul uzat al unei haine de piele
a?a cum am umfla un balon ?i când ar fi mai mare ?i-ar lua
zborul sau s-ar sparge, poate din el am p?stra ni?te buc??ele
apoi ne-am reîntoarce pe drumul nostru, oarecum tot singuri, oarecum
cu-n ochi în cer ?i unul în p?mântul de sub
ele, ceva acolo sus ?i acolo jos r?mâne constant
ce se schimb? e doar felul în care privim cerul ?i p?mântul
dac? ?i aici ceva r?mâne constant?
pe tine, copile din stele
am s? te privesc din toat?
în?l?imea ?i-adâncimea
?i-am s? te uit a?a cum î?i uit?
Saturn ale sale inele





(Nicidecum. Niciodat?.
Doamne, te rog cel mai frumos din
toat? lumea)

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.