Cuvinte pe sub lampadar

Colectia: Poezii de Dragoste

Odat? trenurile treceau spre Avanahh, pline de lampioane cu ghirlande ?i de copila?i,
noi dormeam, lini?ti?i, printre ei, printre baloane cu albastru ?i alb,
pân?
ni se f?cea fric? de întuneric;
tremuram, închideam ochii,
?tiam c? pe afar? se f?cuse un întuneric deplin;
chiar ?i la tine în bra?e îmi era fric? de întuneric;
poate tu e?ti chiar întunericul,
î?i ziceam,
ca s? nu mai îmi fie atât de fric?
de noaptea de-afar?,
?i
nu ?tiu nici acum de ce nu ai râs, atunci, tu
de ce nu a râs niciun copila?, atunci, de gluma stupid?,
ai început doar s? tremuri
s? m? îndep?rtezi ?i s? tremuri
ascuns
?i
ucis;
s? mai st?m o vreme aici...
s? mai st?m...
s? mai r?mânem o vreme aici, s? ne ungem ochii cu mir ?i cu basme,
?i
de la tine din bra?e, balonul, f?cându-?i semne ?i ridicându-se moale,
plutind (împrejur) baloanele (ca ni?te p?mânturi fragile),
plângeau, se sp?rgeau pentru noi;
în?elegeam,
se ridicau împrejur baloanele,
odat? cu frica;
nou? ne era fric?, pe atunci, de Dumnezeu ?i de întuneric;
eram credin?? ?i aer, îns? ne era fric? de întuneric; ?i de r?ul din lume; chiar ?i de oameni ne era foarte fric?;

nu mai ?in minte cum era s? fum?m disperare, aprindeam
?igareta ?i eram împreun?; st?team cu nasul lipit
pe geam se derulau cl?diri ?i mioare, p?stori obosi?i împingându-le departe de calea ferat?;
?i nu ?tiai
cum urlam din prea mult? însingurare,
cum te voiam lâng? mine,
atunci,
când zisesem prostia.

Odat? trenurile treceau spre Avanahh, pline de ghirlande juc?u?e ?i albe, luminând ca stelu?ele,
copii se jucau la noi pe picioare,
noi adormeam, lini?ti?i, printre ei, printre baloane cu albastru ?i alb,
uitând c? ne era fric? amândurora de Marele întuneric;
?i
am adormit împreun?, ne-am culcat peste atât de mult? triste?e
?i totu?i atâta lumin? erai tu,
dragul meu,
?i picioarele tale,
cu
copiii de pe picioarele tale,
atunci, înainte ca desp?r?irea s? ajung? la destina?ie;
înainte de ziduri ?i frici;
spune-mi! cu tine voi c?l?tori? printre copila?i foarte mici ne vom pierde?
?i printre baloane în alb? zac cu nasul lipit
de un geam,
?i
te-ascult,
odat? trecea pe aici un tren foarte sprinten,
?i eu st?team, ca o mireas?, pe picioarele tale;
oare de ce nu m? mai v?d eu cu tine, ancor? desprins?,
voalul meu de dragoste, sovonul, m?tasea ?i chinul,
omul
care întâi m-a purtat?

am spart toate geamurile
toate trenurile
?i baloanele

ascult.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.