cele mai recente
poezii de dragoste

Vin de care

Colectia: Poezii de Dragoste


Vin de care

De care vin s? beau, de vindecare,
În Cana Galilei’, f?cut din ap??
Eu lumii-i cer o singur? favoare,
S? judece din în?l?imi de harp?.

?i recunosc, am partea mea de vin?,
Am r?t?cit c?tre un pol ascuns,
Spre întuneric tainic ?i lumin?,
Spre un t?râm cu por?i de nep?truns.

Iar ast?zi, merg descul? ?i strig: “Iertare!”
Din m?rul altei Eve n-am mu?cat,
Am vrut s? gust din pâine ?i din sare,
Dintr-un parfum cu vorbe amestecat.

Când ea t?cea, tu îi citeai t?cerea,
Cu dor, s? nu m? pierd, tu m? legai,
?tiam doar glasul t?u, apropierea,
?i m? iubeai f?r? s?-mi spui: “Mai stai!”

?i nu-n?eleg de unde s? se scad?,
?i unde s? se-adune s? dea plus!
S? m? întorc în timp, cu gând de sfad?
S? cert izvorul care nu a curs?

Din negândite dep?rt?ri de astre,
Un semn de carte mi-a ?optit în zori:
“Se vor trezi din somn pove?ti albastre,
Uitate-n umbr? rece de-nchisori!”

?i n-am f?cut decât s? privesc luna,
?i de sub carnea frun?ii s-a ivit
O amintire ce-mi f?cea cu mâna,
?i-am vrut s?-i spun…, s?-i spun: “Bine-ai venit!”

?i îmi p?rea c? sunt o rece fiar?.
S? plec gr?bit, s? uit tot ce-am v?zut,
S? o arunc în frigul de afar??
?i-am încercat…, nici nu mai ?tiu ce-am vrut.

Dar tu citeai de zor f?r? s-aud,
Cât? putere-n tine ai g?sit!
M? risipeam din nord pân? în sud,
Ca o poveste-n lume, ca un mit.

Sim?eam din gândul ei c-ar vrea s? tac?,
Dar eu o r?scoleam cu vorba mea,
Ea era umbr? ?i lumin?, parc?,
Tu pulbere ?i lic?riri de stea.

?i-atunci din Kafka s-a-ntâmplat pu?in,
Un schimb de suflete sau de mânie,
O Dun?re se preschimba în vin,
Ea eram eu ?i tu îmi vorbeai mie.

?i m? gândesc c? poate n-am dorit,
Decât s? mai salvez ce se putea,
Dar am ajuns un soi de mucalit
Care distreaz? lumea la ?osea.

Dac-am pierdut sau dac-am câ?tigat?
Am ars trei lanuri crude de secar?,
Eu am murit în trei ?i-am înviat,
Ca Laz?r din mormânt chemat afar?.

?i-acum, acum încerc s? v? vorbesc,
?i-a? vrea ca Dumnezeu martor s?-mi fie,
C? n-am tr?dat nimic din ce iubesc,
De piatra ridicat? o s? vie.

Nu, n-am ?tiut s? m? opresc, s? tac,
Ca o statuie într-un ora? pustiu,
S? spun c? n-am de unde, sunt s?rac!
„Privi?i-m?! Nu ?ti?i? Sunt mortul viu!”

Am prins s? mi?c ?i soarta mi-a fost scris?.
?i cine mâna s? mai dea c-o piatr?,
Cu-n gând frivol vibrând în trup de clis?,
Cu jarul ce s-a stins în stinsa vatr??

?i tu – s? simt triste?ea lâng? mine,
?i ea – nedumerire dep?rtat?,
?i eu – n?scându-m? din r?u ?i bine,
?i noi – poveste-n servere stocat?.

S? râdem ?i s? plângem, lume, lume!
La orizont se v?d ?i nori ?i soare,
S? fim ?i veseli, s? mai spunem glume,
S? fim tri?ori ori s? avem onoare!

Arunc acum prin ploaia care cade
Priviri ce-a?teapt? zilele s? vin?,
?i pun c?derea mea în acolade,
S? cad? peste toate o cortin?.

?i simt c? am b?ut din vindecare,
În Cana Galilei’, c? sunt bogat,
Aveam ?i pâine ?i aveam ?i sare,
Parfum aveam cu vorbe amestecat.
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »