Epicul unei întâmpl?ri reale

Colectia: Poezii de Dragoste

Pe atunci eram doi tineri f?r? nume cu mâinile goale
Nici umbre nu aveam, doar carne vie din care s-ar fi modelat orice
Eram înf??ura?i în adev?ruri fine ?esute din fire în?lbite
Destinul pe ici, pe colo, neîmp?rt??it, împr??tiat în cele patru z?ri
Prima dat? ne-am încruci?at mâinile ca dou? s?bii gata de lupt?
S? f?ceam loc luminii s? p?trund? ca ?i cum ne-am fi împerecheat
Se vedeau vasele sangvine albastre cum se pref?ceau în agheasmatare
Profilurile str?vezii se limpezeau pân? oasele au str?lucit brusc
Cuvintele zburau prin aer de la gura mea la gura ta, dansau în jurul nostru
Inocente, sub?iri ca ni?te corzi de vioar?, le prindeam a?a cum
Prindeam fluturii ie?i?i din larv?, nu ?tiam ce sunt ?i la ce folosesc
Gravita?ie nu exista ?i nici p?s?ri s? le ciuguleasc?
Înv??am s? vorbim împreun? mai mult prin vibra?ii, fream?te
Vocile erau în?bu?ite, nedeslu?ite, vorbeam prin gânduri
?i prin semne desenate prin aer, pe atunci eram doi tineri f?r? nume
Cu mâinile goale, iubirea noastr? s-a n?scut c-un zgomot surd
Ca o frunz? mi?cat? de vânt, aproape pe mute?te, ne îmb?iam
Ochi în ochi, ne cufundam în noi, în abisuri, pân? ne g?seam din nou
Nu mai aveam piele, corpuri, nuclee, pielea mea era o întindere vast?
De basme pe care înc? nu ?i le spusesem, mergeam, mergeam secole
Ne ajutam reciproc în acest mecanism al iubirii unicelular
Ape dulci ?i s?rate au izbucnit din mun?i, dealurile s-au f?cut câmpii
Stâncile au dat na?tere unor oameni înal?i ?i inima mea ca o femeie b?trân?
Împletea, împletea, visele cu faptele reale pân? pântecul a r?mas gol
Ca un cuib p?r?sit de rândunici toamna, acum m? risipesc ca ?i cum ai
Risipi cu evantaiul razele de soare, pe atunci eram doi tineri, azi...

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.