Moment proustian

Colectia: Poezii de Dragoste

Am început un poem care nu era nici pe departe un inventar al st?rilor, al iubirilor
Doar un gest reflex la fel cum deschid televizorul sau pun ibricul de cafea
Am luat o pagin? nou? ca pe nu m?r proasp?t din fructier? ?i am mu?cat cu poft?
Am mers la nivelul p?mântului ca to?i oamenii, m-am gândit la multe, la var?, la concediu
Dup? o vreme m-am oprit râzând, nu m? gândisem la tine, de obicei fiecare
Ie?ire în larg era cu tine, de vorb? cu tine, de mân? cu tine, acum am fost singur?
La un moment dat am v?zut un om sp?lându-?i ma?ina ?i mi-ai ap?rut subit în minte
De?i nu-mi e?ti nici tat?, nici frate, ceva ne aseam?n?, nu sângele ne ?ine în via??
Mult? vreme mi te-am închipuit ca pe un suveran care locuie?te într-un palat
?i-ai lipit corpul de-al meu ?i el a r?mas acolo în carnea mea ca o tumor?
Pervers? care nu se vede cu ochiul liber dar care m? m?nânc? de vie f?r? s? ?tiu
E?ti în mine ?i eu sunt mai înalt?, mai împlinit?, duc cu mine înc? un om
Respir mai mult, dorm mai mult, visez cât pentru doi, uneori te mai treze?ti la via??
?i ?tergi prin pieptul ca ?i cum ai vrea s? vezi printr-un geam, aici zace un om care
A crezut c? poate fi fericit, sun? ca un epitaf, dar nu ai murit, tr?ie?ti în mine
Vezi prin ochii mei, sim?i prin mâinile mele, pe m?sur? ce scriu scot ceva din mine
Un poem, un organ, uneori pe tine, ma?inile trec, câinii vin ?i ling balta de sânge

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.