dac? noi suntem dialectul unui diafilm în?epenit într-o diafragm? ce împiedic? prezentul s? ne nasc? atunci poezia mea este acul care o în?eap? diafan

Colectia: Poezii de Dragoste

(acolo unde femeile accept? b?rba?ii care le trateaz? ca pe un vagin
vaginul e doar un portofel strângând b?nu?i care z?ng?ne pân? la surzire
iar sufletul nu îi poate cheltui)

femeile trecutului meu sunt ca o iarb?
mereu proasp?t? în care m? lungesc ?i îmi mânjesc sufletul de verde de viu de via??
întotdeauna loc bun s?-mi trimit singur?tatea în concediu de odihn?

acolo în?eleg forma norilor v?d cerul ca pe un portativ unde ploile sufletului se formeaz?
?i încep s? m? ude pân? la pielea goal? pân? schimb hainele ude s? nu r?cesc s? pot s? respir libertatea de a iubi de a î?i fi dor
acolo unde soarele este un gurmand ce nu iart? nici cei mai lumino?i copii ai întunericului
nop?ile cu luna plin?

ea avea
genialitatea Sarmizei Bîlcescu ?i delicate?ea Camillei Armand
în fa?a mun?ilor mei în fa?a pericolului de "alunecare de lumi" m-a înv??at c? orice
nod z?vor lac?t încuietoare se deschide în doi ?i în nici un caz în minim doi cum zice un afemeiat de pe la tv
anii au fost blânzi cu ea ?i i-au mutat tinere?ea u?or de la exterior în interior
iar în ochi îi pot vedea eternul copil zâmbind întinzându-mi mâna

pe transsufletescul meu mul?i se r?t?cesc ?i sunt da?i disp?ru?i
pu?ini ajung s? îl admire ea mi-a cucerit cea mai înalt? culme
a?a c? acum îi poart? numele

***

dar spune-mi câ?i ?tiu c?
ai mâna înfipt? în alesul vie?ii tale ca într-o valiz? plin? de lucruri nefolositoare
câ?i ?tiu c? timpul e o lun? de miere în care te face s? te sim?i din ce în ce mai singur?
iar palmele î?i sunt ni?te magne?i lipi?i de toate locurile în care te chem

dac? o femeie nu a fost iubit? de un b?rbat a?a cum
eu nu am încetat niciodat? s? o fac atunci via?a a m?r??luit prin fa?a casei ei
?i ea a doar a intonat cu mâna pe inim? un imn în care nu a crezut

dac? o femeie nu a sim?it ce înseamn? dorul
atunci orologiul ei s-a blocat în clipa în care s-a n?scut

cândva sulfetul t?u a r?mas f?r? aripi acolo unde baloanele meteorologice sunt confundate cu ozn-urile
unde oamenii doar presupun c? îngerii exist? eu am alergat s? te prind
f?r? s? ?tiu cu ce vitez? cazi sau cum e?ti construit?
eu doar am alergat s? te prind

dac? va fi s? te întrebi vreodat?
s? ?tii c? noi nu ne-am pierdut niciodat? unul pe altul
ci doar ne-am câ?tigat

***

acum spune-mi
cum po?i fi atât de vie în cimitirul care am devenit?

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.