Semn pe z?pad?
Colectia: Poezii de Dragoste
M-ai luat de mâna atunci ?i m-ai ademenit înspre p?dure
departe de civiliza?ie, de?i doar la un milimetru pe hart?
de monotonul ora?. Peste tot miroasea a cetin? moart?
?i a z?pad? ?i a frig, de?i frig nu era. O secure
z?cea înfipt? în trunchiul acela de fag
?i din c??tile tale vocea Paulei Seling ajungea fierbinte pân? la mine
?i-mi înc?lzea timpanele. ?i mereu priveam c?tre tine
ca nu cumva s? te pierd. Ţi-eram drag
îns? m? nec?jeai spunându-mi adesea c? m? ur??ti
?i c? dac? ai putea m-ai ucide cu pietre. Nu m-ai ucis
ci m-ai ademenit în lumini?ul acela de vis
ca s?-mi ar??i c?prioarele. Glas peste glasul din c??ti
cuvintele ?i se împleteau cu muzica ?i ele însele deveneau muzic?
cu siguran?? cea mai frumoas? muzic? de pe fa?a p?mântului
?i m? miram de rostul cuvântului
pe lume, atâta vreme cât exist? muzic?.
Deasupra cerul, jos p?mântul ?i pe suprafa?a lui z?pad?
?i pe suprafa?a z?pezii c?prioare, plus copaci, plus pove?ti
plus noi doi. Veveri?e, plus un huhurez ce ne privea n?uc f?r? s? ne vad?.
Vorbeai. Vorbeam. Priveam în vale: ora?ul Odobe?ti
risipit haotic în podgorie, Milcovul cu ape cenu?ii
casa miliardarului, alte mii de case, plus biserici ?i cimitire moarte printre
vii.
Ne-am a?ezat pe trunchiul de brad r?sturnat de viforul nop?ii
de-a curmezi?ul poienii. Te ascultam fermecat ?inându-te de mân?.
Fericirea ?inea, mi-era imposibil s? accept adev?rul,
(era s? zic: de un veac) de o s?pt?mân?.
Tremuram de emo?ie, aproape istovit de fericire.
Eram tot copii, de?i abia trecu?i de zodia adolescen?ei
?i ne prosteam.
C?prioarele scormoneau cu boturi lini?tite în z?pad?
dup? hran? ?i ne priveau cu ochi?ori umezi uneori.
Zgomote mici sosind din inima p?durii le d?deau fiori
?i tremurau o clip? de frica pericolului pe care nu puteau s?-l vad?
c?ci, oricum, el nu exista. Prezen?a noastr? îns? le calma.
Iedul dansa inocent pe lâng? ugerul m?micii
în timp ce c?priorul-tat? ne pândea; Rafail se numea
c?priorul, a?a îl botezasem, c?ci ochi de înger avea.
Erai cea mai frumoas? fat? din lume
Eram cel mai fericit tân?r de pe planet?
Tu doreai o fericire universal?
Eu visam o fericire discret?.
Tu ai fi vrut s?-?i proclami fericirea în mijlocul Parisului
Eu a? fi vrut s?-mi descriu fericirea pârâlui, pietrelor, râsului.
C?priorul a s?rutat iedul ?i i s-au umezit ochii o dat?
apoi s-a apropiat de c?prioara lui ?i i s-au umezit ochii de dou? ori
?i a mângaiat-o pe greab?n cu aburii din n?ri
?i a iubit-o apoi lingându-i pleoapele pe covorul de vat?.
Atunci tu m-ai strâns de mân? ca un cle?te de rac autentic
?i mi-ai dictat din iri?i s? te s?rut.
Nu înv??asem lec?ia asta la liceu, nici la facultate
?i de aceea am mai privit înc? o dat? c?priorul
?i atunci m-a doborât literalmente dorul
a?a cum bradul fusese pus la p?mânt de furtun?
dorul de tine ?i te-am mu?cat de buze ca un canibal
?i m-am retras apoi ca un arc. Mi-era ru?ine. Era infernal
Dar tu din fericire ai început s? râzi. ?i ai râs mult
?i mi-ai propus s? m? înve?i. “Te ascult!”
am zis cuviincios ?i apoi am ascultat cu luare-aminte
sperand s? nu-mi scape nici un cuvânt din pre?ioasele-?i cuvinte.
?i-n timp ce-mi predai lec?ia menit? s? m? fac? mai în?elept
te-ai t?iat la picior cu o a?chie ascuns? în z?pad?
iar eu m-am speriat foarte tare. Pic?turi de sânge pe covorul cel pur
Te durea foarte tare, m? durea ?i pe mine, suferin?a ta nu puteam s-o îndur.
Dar tu m-ai lini?tit. Tr?gând aer în piept
te-am a?ezat mai întâi la umbra puiului de zad?
chiar pe malul pârâului dezghe?at. Ţi-am scos ciorapul încet ca s? nu te doar?
?i am examinat cu drag, dar ?i cu nelini?te rana. O c?prioar?
s-a apropiat atunci ca s? priveasc? ?i ea
rana care din fericire adânc? nu era
?i tu, dând din mân? u?or, ai asigurat-o c? totul e okay
?i m-a bucurat ?i pe mine nespus bucuria lic?rind o clip?-n ochi?orii ei.
Ţi-am sp?lat rana cu ap? plat?. Din fericire
soarele înc?lzise v?zduhul ?i ne îmbr??i?a pe to?i cu iubire
a?a c? nu-?i era rece la picior. O adiere de vânt
cobora de pe Malul Caprei ?i topea z?pad? ?i p?mânt
iar pârâia?ul f?r? nume ducea cu sine parc? toat? iarna
coborând din piatr? în piatr? spre Milcov.
Î?i sp?lam ?i î?i s?rutam picioarele, iar tu m? priveai uimit?
?i la fel, uimit, privea c?priorul spre noi. Lini?tit?
nu era decât c?prioara al?ptându-?i iedul,
de?i ei iubitul nu-i s?rutase niciodat? picioarele.
Ţi-ai îngropat mâinile în p?rul meu ?i m-ai mângâiat
apoi ai început s? plângi de emo?ie. “Ce b?iat
prostu?! Ce baiat…”
Atunci ni s-a p?rut c? fericirea va ?ine o ve?nicie
dar ea, ca orice fericire, n-a durat
c?ci au venit pe urm? zmei ?i F?t-Frumo?i ?i te-au furat.
În timp ce ne priveam ochi în ochi ca s? ne ?inem minte
?i în secunda urm?toare ?i mai ales la noapte
când vom fi desp?r?i?i de un drum lung
?i de alte un miliard de lucruri
în c??ti, al?turi, o auzeam pe Petra Marklund printre lacrimi ?i ?oapte:
You’ll Never See Me Again…
Cu mâinile îngropate, deci, în parul meu m-ai mângâiat
din nou. “Ce b?iat prostu?! Ce b?iat…”
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.