cele mai recente
poezii de dragoste

Încet

Colectia: Poezii de Dragoste


Noaptea î?i desface picioarele pentru mine.
Îmi zâmbe?te dinspre în?untru ca unui client fidel
care prime?te un bonus de ziua lui.
Ne futem câteva ceasuri cu din?ii încle?ta?i de parc?
pe limbile noastre ar tr?i iubiri pe care nu vrem s?
le pierdem,
de parc? ne-am crescut în noi în?ine în miniatur?
?i acum am vrea s? cunoa?tem lumea.

E normal s? pierdem lucrurile pe care le iubim.
Port o ?oset? alb? ?i una neagr?, de fric? s? nu fiu prins nepreg?tit.
În orice caz, în cuva ma?inii de sp?lat se petrec treburi ciudate: bagi
dou? ?osete albe ?i dou? negre ?i niciodat?
nu sco?i acela?i lucru.

Chet Baker a cântat toat? seara Almost Blue sub balconul meu.
L-am întrebat dac? îi e frig ?i a f?cut semn din cap c? nu, cântând în continuare la trompet?.
Pe la miezul nop?ii a adunat tot, ?i-a pus p?l?ria pe cap ?i a fugit s? prind? ultimul autobuz.
Moneda pe care o aruncasem a r?mas jos, aproape de locul în care
fusese a?ezat? p?l?ria.

Mi-a trecut brusc prin cap c? e ciudat s? dorm f?r? tine.
Cerul se umpluse de avioane ?i de aurore boreale.
M-am uitat pe o hart?. Dragostea noastr? st?tea întins? ?i neacoperit? între noi.

Dac? e s? vorbim de longitudini,
îmi amintesc c? era o pat? de cafea îmbibat? în hârtie.
Cam cât s? fie sear? în mine când la tine e înc? zi.

Sunt lucruri despre care vreau s? î?i vorbesc.
Scriu înghesuit în dosul paginii. În fa?a mea, ceaiul
st? în cea?c? neînsufle?it ?i se face negru, tot mai negru.
Sunt puternic ?i fericit,
nu are rost s? î?i vorbesc despre nimic.

M? plimb prin mine pe un trotuar. În mijlocul unui câmp plin cu p?p?dii.
Culeg cât de un buchet sau pân? când pumnii mei sunt plini de p?p?dii.
Torn peste pu?in chihlimbar ?i apoi î?i d?ruiesc totul a?a,
cocolo?.

Tu e?ti în mine ?i încerci s? fugi.
Îmi strigi c? ai chestii de rezolvat.
Trecutul nu poate fi amânat, îmi zici.
Ecoul vocii tale se love?te de multe ori de pere?ii sufletului, de pere?ii stomacului. Desfac o portocal?
?i o m?nânc în t?cere.

În pere?ii de lemn ai sufletului, cuvintele tale se înfig ca ni?te cuie
?i lemnul se sfin?e?te atât de tare
încât milioane de ani trec într-o singur? secund?
?i lemnul nu putreze?te.

Poftim, plimb?-te, î?i zic.
Gura mi se deschide ?i înghite întregul ora?. Urlu de pl?cere.
Cerul meu se umple de pic?turi albe, ca ni?te stele.
Lâng? mine, un animal trage de lun? ca de o felie de brânz?.
?i cerul nop?ii se umple de pic?turi albe, ca ni?te stele.
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »