Când e?ti îndr?gostit

Colectia: Poezii de Dragoste

Când e?ti îndr?gostit nu mai conteaz? nimic în afar? de dragostea ta
Fiecare secund? e un extaz mereu altfel ?i tot mai înalt
Totul devine, simultan, superficial ?i profund
Tr?ie?ti bucurii f?r? margini ?i ?i se pare c? zbori f?r? aripi
Te crezi un soi de cerb cu coarne de aur, chiar dac? în realitate e?ti un gândac am?rât
Pe Ea o împodobe?ti cu tot felul de frumuse?i pe care Ea le are sau nu le are
Umbi ca un orb, vorbe?ti ca un mut, e?ti surd la celelalte ?oapte
Culegi de pe buzele ei ?i cel mai nen?scut cuvânt, nimic din Ea nu trebuie irosit, totul trebuie adorat ?i iubit
Ţi se pare c? e?ti un soi de sfânt
Ţi se pare c? este un soi de înger
Nu-?i pas? dac? e?ti ridicol, nu-?i pas? c? lumea te ia de mare prost
Te por?i ca un nebun ?i ca nebunul nu mai ?tii ce-i cu tine, de fapt, î?i perzi min?ile
Nu mai supor?i mizeria, nici suferin?a, nici b?trâne?ea, nici boala, nici limbajul cel plin de cruzime
Reformezi civiliza?ia dintr-un cuvânt
?i tot dintr-un cuvânt zide?ti o lume mai bun?
Oamenii ?i se par buni ?i frumo?i, mun?ii nu ?i se mai par atât de înal?i, ora?ul nu-?i mai face impresia de mare primejdie
Nu-?i mai este team? de oameni
Plângi mult mai u?or ?i parc? mai duios, iar lacrimile tale sunt dulci ca mierea ?i curate ca z?pada – î?i vine s? le m?nânci
F?ptura pe care-o iube?ti î?i d? via??
?i numai pentru Ea mai tr?ie?ti.

Când e?ti îndr?gostit nu mai conteaz? nimic în afar? de dragostea ta
Dar când dragostea e neîmp?rt??it? î?i iei catrafusele - sufletul, inima, voin?a ?i via?a - ?i te mu?i în iad ca s? locuie?ti ?i s? te chinui acolo
?tii c? Ea nu te place, c? nu te viseaz? niciodat?, c? nu î?i arunca nici o privire, c? nu te dore?te
Mai ?tii, de asemenea, c? niciodat? visul t?u de iubire nu va deveni via??, nu va prinde r?d?cini în p?mânt, nu va rodi
?i-atunci, când vine noaptea ?i se pare c?, iat?, vine moartea
Nu mai ai stare, te ard picioarele ?i ai vrea s? alergi, dar nu po?i
Cau?i un loc pe lumea asta în care s? te a?ezi ghemuit ca un prunc ?i s? plângi o via?? întreag?, dar nic?ieri nu mai exist? un loc în care s?-?i încap? toat? suferin?a
Nu mai dormi, nu mai închizi un ochi, ?i-e team? de întuneric ?i î?i crap? capul de dureri f?r? margini
Ţi-e fric? de oameni, fugi de ei ?i mai ales de fericirea lor, devii un câine cu capul plecat, cu coada ascuns? între picioare, devii un strigoi blestemat
?i-atunci, te-ai c???ra pe stâlpii de telefon ?i te-ai arunca la p?mânt
?i-atunci, te-ai coco?a pe cel mai înalt bloc din cartier ?i ?i-ai da drumul în gol ca s?-?i sf?râmi corpul ?i ca s?-?i amesteci suferin?a cu centimetrul de zgur?
Visezi c? î?i cre?te iarb? pe gur?
?i totu?i, stând pe marginea pr?pastiei mai g?se?ti în tine pu?ine firimituri de putere ca s?-?i prive?ti dragostea care nu te prive?te ?i nu te va privi niciodat?
Speri, timp de o secund? sau dou?, c? Ea va fi miloas?
C? poate preafrumoasa se va îndura de tine ?i va rupe din timpul ei ca s? te priveasc? cu ochii pâlpâind de iubire
?i-o p?rticic? din inima ei ?i-o va da ?ie
Dar nu se întâmpl? a?a niciodat?, nu se întâmpl? a?a
Începi s-o iei razna, plânsul t?u înceteaz?, devii piatr? ?i pacoste ?i un soi de stafie
Nu mai tr?ie?ti tu, ci triste?ea tr?ie?te în tine
Fuge lumea de tine ca de diavol
Adori moartea ?i visezi c? o s? mori într-o zi

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.