cele mai recente
poezii de dragoste

asincronie

Colectia: Poezii de Dragoste


m? l?sasem s? cad pe treptele în?irate ritmic înaintea ?i înapoia mea, descheindu-mi, în c?dere, ultimii doi nasturi de la palton. sim?eam, în spatele meu, globul str?lucitor al becului ca pe un ochi al meu însumi de a c?rui vedere abia începusem s? fiu con?tient. trebuie s? mori, m? gândeam, ca s? te cuno?ti pân? la cap?t. cu ultimul gând m? sim?eam un ciclop uria?, contorsionat straniu, cu trupul pe jum?tate zidit în c?r?mid?, ie?ind ?i intrând din pere?ii cl?dirii ca ni?te ?evi. eram mobilizat, în fiin?a mea, de ultima flac?r? a unui foc stins, cu mâinile ca ni?te elitre sfâ?iindu-mi hainele pân? la stern, c?lcând adânc aerul cu pl?mânii mei pref?cu?i în t?lpi de copil. m? revedeam c?zând, în?untrul meu se relua, cu lentoare, întreaga mea lupt? cu treptele de?irându-se atletic spre cel?lalt etaj, r?sunam de bufnetul surd, prelungit, al propriului trup izbind pl?cile de beton, bufnetul care aproape preceda pr?bu?irea, o acompania ca un geam?t r?u-prevestitor. c?deam f?r? sfâr?it, lupta se relua, în mine însumi, pentru a fi indefinit prelungit?, c?deam de undeva de foarte de sus, atât de sus încât c?derea nu s-ar fi putut sfâr?i niciodat?, c?dere concomitent? cu propriul bufnet pref?cut într-un geam?t difuz, f?r? creneluri ?i f?r? pante, ca o vibra?ie egal? de diapazon, reverberându-se înainte ?i înapoi în timp, consumându-mi viitorul ?i trecutul. m? l?sasem s? cad ca ?i când îns??i c?derea trupului meu ar fi silit aerul s? ia forma bra?elor tale desf?cute înainte-mi, înghe?ând bufnetul într-un clopot de sticl?. visam aproape, c?zând, mâinile tale care îmi ap?sau cre?tetul, palmele tale care se topeau, netezindu-mi p?rul pân? când aburul lor îmi mângâia lobii cerebrali, palmele tale vâscoase ?i ar?mii n?cl?indu-mi tâmplele ca o sudoare, ?iroindu-mi pe obraji, dulcege, de parc? ar fi fost lacrimile singurului meu ochi deschis, pulsând incandescent ?i hieratic în afara mea ca o aur? desincronizat? de trup. auzeam fo?netul s?rat al mângâierii tale r?sfirându-mi-se pe umeri, în valuri aurii, ca unui christos încremenit în giulgiu, sim?eam rotunjindu-mi-se fluizi umerii nevindeca?i, rev?rsându-mi-se pe plajele grunjoase ale omopla?ilor ca un asfalt muiat de soare. cu ultimul gând, recuno?team în mângâierile tale dragostea mistuitoare a oamenilor vii pentru oamenii mor?i; dragostea înfl?c?rat? de via?? ?i neputincioas? în fa?a mor?ii, ca disperarea visceral? a focului în fa?a unduirilor apei.
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »