cele mai recente
poezii de dragoste

Anotimpul iubirii

Colectia: Poezii de Dragoste


Uneori, zodia asta deplin?
îmi d? dureri cumplite
de oase ?i de splin?,
dar nu m? dor viscerele în sine
decât dac? cu inima ?i gândul sunt la tine.
Vino,
ia-mi mâna ?i r?suce?te-o
ca s? m? doar?,
durerea venind de la tine m? înfioar?.
Sub petalele unui anotimp pe sfâr?ite
roua de pe buzele tale
îmi ?opte?te cuvinte negr?ite
cu pa?ii t?i s? vii s?-mi b?t?tore?ti dormitorul:
un cer senin, un nor r?t?cit,
un pat mic cât un astru,
cuno?ti foarte bine decorul,
în anotimpul albastru
m? port în lume ca un sihastru din m?n?stire,
în camera mea m? cuprinde triste?ea,
iar tinere?ea îmi d? de ?tire
c? tu m? chemi din camera ta
pe o raz? de soare
?i iubirea mea pentru tine
m? face o pas?re mare.
Tu ?tii cel mai bine
versul în care te cânt
ca pe o stea str?lucitoare,
dar azi, eu n-am chef s? m? joc,
sunt urm?rit de patima iubirii
?i m? ascund s? visez
în ghearele tr?irii…
Cea mai adânc? raz? de pe cerul inimii tale
îmi încânt? fiin?a
cu dulcele ei ?oapte
în lumina felinarelor ?i în lumina stelelor
din fiecare noapte.
Cu tine via?a mi se pare mai blând?,
iar f?r? tine via?a mi se pare fl?mând?
de carne, de sentimente ascunse.
Unele clipe îmi cutremur? trupul
cu emo?iile lor nem?rturisite
?i cu tr?irea secundelor gr?bite
reg?site în nop?ile pierdute.
Petalele ultimului anotimp al iubirii
se risipesc între norii siha?tri,
iar p?s?rile se aga?? de stele cu aripile lor
c?utând nesfâr?irea curgerii line
în universul iubirii noastre senine.
Sub aura zodiei mele
eu v?rs o jum?tate de lacrim? ?i pentru tine
ca o jertf? c?zut?
în str?lucirea nisipului pur.
Fiecare petal? de lotus m? îmbie spre inima ta
cu mireasma ascuns? ?i cu puful din zare de pas?re mare…
Frica de orice idee n?ucitoare
m? face s? zbor din floare în floare,
rupându-mi speran?a în dou?
cu mâinile mele uscate ?i reci.
S? treci
pe strad? pe lâng? mine e un chin
mai mare decât un zid chinezesc
?i de aceea, probabil, eu m? p?zesc s? mai dau ochii cu tine.
Poate c? viforul speciei tale m? înghea??
?i totu?i m? las? s? tr?iesc
sub o sabie
?inut? în aer de un fir de a??.
P?ianjenii trec o dat? cu noi
spre o destina?ie plin? de primejdii
în care gr?untele mic de nisip
se ridic? spre spate
c?tre organele noastre surpate.
Uite, timpul curge în albia lui str?veche
l?sând s? treac? secundele
peste pietrele trecutului nostru.
Privesc în viscere ?i v?d
turma de stele cumin?i
care stau nemi?cate pe cerul meu din adânc.
În oglinda lacului pur
din sufletul meu de cristal
se ivesc în fiecare noapte deodat?
lumini nenum?rate de stele
care adorm pentru mine
acoperindu-se cu viziunile mele.
Uneori,
între firele mele de iarb?
p??esc copite de cerbi ?i de zimbri
l?sând în p?mânt urme de versuri ?i de cant
pe care le îndrept c?tre seva p?durii –
nu este o zi în care s? nu-?i visez rifturile gurii…
Hei, lume! Ţie ce î?i pas?
c? via?a ta e atâta de frumoas?!
Hei, lume! Eu m? zbucium, tu treci
pe drumul care duce la corida din lun?, din soare –
pe mine m? arde iubirea la picioare
?i nu pot s? calc pe covorul de spum? nebun? ?i rece…

Petalele ultimului anotimp al iubirii
se scutur? în vântul singuratic
cu fiecare secund? ce dispare ?i se pierde
în faldurile unei mor?i senine.
Poemele unui trubadur îmi r?nesc pielea trupului meu;
nimic nu m? poate face s? suf?r
mai mult decât mierea florii de nuf?r
a gurii tale,
numai cuvintele trubadurului meu
m? fac s? suf?r pentru tine ca un zeu.
Petalele ultimului anotimp al iubirii
îmi amintesc c? toate p?s?rile cânt? durerea mea,
dar ele cântau odat?…
acum nu se mai poate s? mi se cânte cum se putea
în vremea luminii depline
când soarele era în dep?rtare
o stea apropiat? ?i mare.
S? spun? fiecare pas?re de pe cer
dac? se-nal?? în zare mai mult decât mine!...
Nu-mi este nici lumina mai necesar? decât tine…
Sub umbra unei petale de lotus
tânjesc ?i-mi întind spre tine inima aprins? –
nimeni nu ?tie c? ard ca o citadel? învins?.
M? aprind ca o tor?? ?i ard
în inima mea tu s? stai,
de la tine nu vreau altceva
decât iubire s?-mi dai.
Tot ce-mi r?ne?te fiin?a m? doare
tu m? bântui ?i ziua ?i noaptea mai tare.
O clip? am crezut c? m-am pus bine cu stelele, cu luna,
dar de ce, când m? bântui, nu se arat? nici una?...
Atât.


Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »