cele mai recente
poezii de dragoste

Numai acolo se poate tr?i

Colectia: Poezii de Dragoste


S? m? risipesc īn lucruri m?runte, f?r? sens, ?i s? mi se par? firesc. la marginea fiec?rei zile, ca o c?l?uz? obosit?, umbra mea recade īn mine ?i suntem unul. cānd am īnv??at s? scriu a trebuit s? dau ceva mult mai important īn schimb. am īn?eles prea tārziu asta. ?i a?a a īnceput totul, apoi a fost o diminea?? īn care m-am trezit lāng? trupul gol al Marei, prins īn īmbr??i?area ei, respirānd aerul respirat mai īnainte de ea, ca ?i cānd cu picioarele care-mi ie?eau de sub p?tur? a? fi putut face fotosinteza. pe rānd o s?-mi aduc aminte de toate, sunt sigur de asta, o s? recuperez tot ce-am pierdut īncepānd de atunci, ?i nu īn cuvinte, ci īn altceva. respira?ia Marei īmi ventila pl?mānii ?i c?ldura ei ?inea loc oxigenului de care eu aveam pān? la urm? nevoie. Mara rādea īn somn, era felul ei de-a visa, ?i trupul ei tremura vag, ca ?i cānd ar fi fost scuturat de o criz? u?oar? de epilepsie care trecea imediat sau mi se transmitea mie. trupul meu se bucura de visul Marei ?i rādea deodat? cu ea, numai c? pe mine īncepuser? de atunci s? m? doar? starea de trezie ?i cāteva locuri din camer?. unele lucruri nu pot fi spuse, a?a cum oricāt ai alerga de repede nu te po?i dep?rta nici o clip? de tine. cuvintele nu sunt numai pleoapa care descop?r?, ci ?i pleoapa care acoper?, surāsul care se ascunde īn surās, vederea care se ascunde īn privire. era prea pu?in, nu mai era nimic īn afar? de īmbr??i?area Marei, camera era goal? numai trupul ei adormit se r?spāndise īn cāteva lucruri pe care le p?strase ea acolo. doar eu eram treaz ?i sufeream de gānduri care se multiplicau ?i īmi īmboln?veau organismul, nu īn?eleg de ce m? trezisem, īn īmbr??i?area Marei ar fi fost atāt de u?or s? nu m? mai nasc, s? fiu deodat? cu ea ?i s?-mi fie de-ajuns. pe rānd o s?-mi aduc aminte de toate, sunt sigur de asta, o s? recuperez tot ce-am pierdut īncepānd de atunci, ?i nu īn cuvinte, ci īn altceva. toate amintirile mele sunt dizolvate īn cuvinte, numai īntunericul dinaintea amintirii e tot ce-mi amintesc ?i tot ce am tr?it cu adev?rat. apoi imediat na?terea, īmbr??i?area adormit? a Marei, genunchii ei pe care īi māngāiam zguduit vag de rāsul ei, de umbra visului ei care ne īnvelea ca o pleop?. cānd m? n?scusem nu ?tiu, lucrurile erau dinaintea mea ?i m? priveau f?r? s? m? priveasc?. eram dintr-o dat? acolo cu buzele lipite de sānul Marei ca ?i cānd a? fi s?rutat un ochi īnchis, ea rādea, amintindu-mi dizolvam totul; m? mutam īnainte de amintire, numai acolo se poate tr?i. apoi, brusc, cineva m? proiecta īn ast?zi ca pe o piatr? īn geamul unei cl?diri. cu o violen??, cu o intensitate de nesuportat devenisem eu īnsumi, m? mi?cam īn lume ca un p?ianj?n printre cuvinte ?i lucruri. īntunericul fusese īnlocuit de ?ipetele luminii, īmi era sil? de aerul tare ?i rece. eram viu īntr-o lume dezm?rginit?, invadat de zgomotul aiuritor al respira?iei miliardelor de oameni, de insecte, de lucruri. totul se īnvātea ame?itor cu mine, pān? cānd m-am pr?bu?it pe asfaltul moale al lumii, incon?tient. lumea e locul īn care am pierdut totul. pe rānd, o s?-mi aduc aminte de toate, sunt sigur de asta, o s? recuperez tot ce-am pierdut īncepānd de atunci, ?i nu īn cuvinte, ci īn altceva. Am auzit-o spunāndu-mi, ?i am recunoscut-o abia atunci cānd a izbucnit īn rās ?i trupul ei a fost str?b?tut de spasmul unei st?ri vagi de delir. Mara rādea de mine, de inocen?a gāndului pe care īl purtam cu mine ca pe o scoic? īn care a? fi putut auzi, din cānd īn cānd, marea.

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »