Dealul t?u cu brându?e

Colectia: Poezii de Dragoste

Când o luam cu tata pe deal
vorbeam tare, s? aud? p?mântul;
aruncam cu?itul în el
?i scoteam pentru mama brându?e.

Mâna mea stâng? atingea firul ierbii,
Mâna mea dreapt? um?rul tatii ?i cerul.
T?lpile goale înc?peau în t?lpile lui,
Soarele lui era soarele meu
Pumnul meu se potrivea în p?mântul lui.

-Din ce m-am n?scut, tat?? am întrebat deodat?,
decojind cu lama cu?itului bulbul de glod ?i furnici.
Din cer? Din p?mânt?
Ai spus:” Doamne, Doamne ...”
Ai spus „mul?umesc"?

- Nu striga, fiule! Înc? nu te-ai n?scut!
Dar o vei face curând! zise el, cu ?igara în gur? ?i mâna c?u?,
scuturând din chibrit.
- S?-mi spui atunci cum a fost!
?i m-a privit cum un câine î?i prive?te st?pânul.

Am mers o vreme împreun?, t?cu?i.
Dealul cre?tea v?zând cu ochii. Cerul se l?sa tot mai greu
pe umerii mei ?i ai lui.
Într-un col?, Dumnezeu desprindea cu dalta câteva vr?bii.
Apoi, am luat-o înainte.
- “Du-te!” mi-a zis. „Eu m? uit înapoi, dup? mama.”
M-am uitat ?i eu, cu mâna tremurând, strea?in?.
Nu se vedea nimic în curte. Nu se vedea nimic în spatele casei, pe câmp.
Nimic nu mi?ca
în sufletul lui.

Am continuat s? merg. Sim?eam picioarele tatii
cum intrau în p?mânt,
pân? la glezne,
pân? mai sus, la genunchi.
Îmi f?cea semn s? m? duc ?i parc? râdea,
cu ?igara în col?ul gurii, un muc pe sfâr?ite.

Vorbeam tare, s? aud? p?mântul
Aruncam în el cu?itul ?i c?lcam peste bulbi.
Din când în când mâna mea stâng? atingea
ceva foarte tare, mâna mea dreapt?, nimic.
M? ridicam tot mai mult,
f?cusem câteva alegeri fericite,
f?cusem ?i nunta, aveam ?i copii.
Mai c? ?i ei ar fi urcat al?turi de mine
când întrebau:
„-Tat?, ce-i aia, deal?
Da` brându???
Cu?it?
Vrabie?”

Le r?spund tare, s? aud? ?i tata din urm?:
- E a?a ?i pe dincolo, tat?!
A?a s? ?tii.

Mul?umesc.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.