în loc de iubire po?i s?-i ?opte?ti numele

Colectia: Poezii de Dragoste

Ea are ochii într-un fel anume, încît soarele s? nu sufere de singur?tate. Aerul îi înva?? gesturile ?i mi?c?rile pe de rost, cu o precizie însp?imînt?toare, de parc? ar vrea s? le transmit? tuturor, femei ?i b?rba?i. Sunt nelini?tit, poate ?i pu?in gelos, îns? m? bucur c-o întîlnesc oriunde, c? e întotdeauna.

Îmi vorbe?te: sînt aici, în fiecare frunz? care cade, la fel cum p?rul despletit se a?az? pe pern? ?i tace. ?i e aici, de parc? ar fi g?sit o metod? s? p?c?leasc? spa?iul ?i timpul, s? fie continuarea ei în mine. Vorbe?te: te îmbr??i?ez la fiecare deschidere a buzelor, sunt ?i respira?ia ?i cuvîntul. T?cerea începe numai cînd somnul se coboar? în pupile iar ochii privesc filmul visului în mecanismul simplu al sîngelui.

Sunt ca o ma?in? de c?l?torit în timp. Nu ?tiu cum func?ioneaz?, dar trec dintr-o secund? în alta ?i m? schimb insesizabil. Asta e prima lec?ie despre timp, prima lec?ie despre cum se adun? tot în mine, ca un ghem, înainte s? se rostogoleasc? mai departe. ?i în orice clip? sunt din ce în ce mai complet, la fel ca un alfabet ?i o limb? care are toate cuvintele.

Ea este limba pe care o vorbesc. ?i tot ea este sistemul de referin?? fa?? de care se raporteaz? transform?rile. Ea nu se schimb?, este identic? în orice moment, fie c? e vorba de regnul vegetal sau cel animal. Rode?te f?r? s? consume dragoste, este regnul iubirii. ?i nu are vîrst? ?i nu se modific?, ca imaginea p?rin?ilor din fotografia de nunt?. ?i nu are trup, la fel ca fericirea. De fapt nici nu e nevoie s?-i simt trupul, facem dragoste doar din priviri.

Timpul e la fel cum e universul. La început doar o aglomerare cît un vîrf de ac, în care se petrece totul, unde to?i au aceia?i vîrst?. Moartea nu exist? nici m?car ca posibilitate. Apoi universul o simte, la fel cum î?i sim?i inima cînd începe s? iubeasc?. La fel ?i cosmosul, începe s? iubeasc?, se destinde, caut?, caut? marginile, o caut? pe ea. Ea este aici cu mine ?i în clipa asta toate mecanismele ?i-au atins maximul de întindere.

Moartea e doar o posibilitate, la fel cum singur?teatea e ceva care prejmuie?te locul unde se s?vîr?e?te dragostea. La fel cum frunzele dizolvate în p?mînt vor urca primavara din nou în copaci. În momentele astea eu urc prin ea ?i îi ating sînii plini de lumin?. Îi sug sfîrcurile ?i lumina curge în mine ?i a?a va fi cînd m? vor îngropa – la fel cum îngropi flac?ra unei lumîn?ri.

Îmi vorbe?te: nu te sfii, dragul meu, îmbr??i?eaz? fiecare om sau fiecare copac, s?rut? orice floare. ?i moartea nu e decît o posibilitate, care transform? materia într-o nou? form? de dragoste. Po?i s?-?i închipui îndr?gosti?i care nu se mai iubesc dup? moarte? Po?i s? vezi p?mîntul altfel decît o îmbr??i?are în care ne prindem to?i?

Cînd iube?ti po?i închide universul într-o nuc?. Noi facem dragoste aici ?i aici ?i doar avem impresia c? se termin?. Timpul ?i dragostea sunt precum sînii unei mame care-?i hr?ne?te copilul. Nu te teme c? se termin? aici, dragul meu. Dragostea noastr? continu? în ceilal?i, mereu ?i mereu în al?ii, la fel ca în tine, cititorule.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.