Maria Magdalena

Colectia: Poezii de Dragoste

Eu n-am mângâiat mâinile b?rba?ilor,
Nici bra?ele lor de oieri, negustori, ni?te jidovi
care parfumat care coperit de n?duf,
miroseam uneori
c?r?ile saducheilor
fiindc?-i uram
râzându-le-n nas c? nu pot citi învierea.

?i sinceri erau: cum sa cread? ei învierea când
nu se n?scuser? inc?le.
Dar atingându-m? ei,
cu fa?a în sus m-a?ezam
?i, ca s? nu le v?d chipul (a?a se spune delicat la mutr?),
priveam peste um?rul lor
Pân la cer.

Apoi, când nu ?tiam dac? mai sunt sau nu sunt
femeie,
Te-am v?zut bântuind pe poteci.
Tu te-ai f?cut a nu ?ti
c? a? trece prin preajm?.
Te fereai s? te ui?i.
(?i ?tii tu de ce te fereai, ho?ule, îmi vine s? zis, ?i chiar zic, adic? dragule ?i frumosule ?i neascult?torule de p?rin?i,
cert?re?ule cu b?trâni, prieten de haimanale care-au p?r?sit casele, s?r?ntocule, singur?tate, iubitule), dar nu aveai încotro
s? te-ntorci
(c?ci nimeni n-a mai avut decât un singur drum, ca tine, s?racule în drumuri),
?i când te-am v?zut mi-am adus aminte: ochi de cer aveai.
Pe tine te iubeam eu când îi uram pe ei.

?i ce tân?r erai, b?trâne,
Tinere, b?trâne domn,
(dar s? trecem peste asta, e chiar o problem? filozofic?)
acum pot s? spun adev?rul:
când ?i-am v?zut ochii
m-a apucat tremuratul.
?i-am înviat.(Pun în parantez? c? b?ietanii ceia de lâng? tine
au crezut c? am draci – habar n-am ce e aia. Dar ce ?tiu ei, fie vorba între noi, singurii care ?tim ce e cerul, suntem noi, merit? s? te superi pe ei?)
Dar altceva voiam s? spun:
o fi p?cat
c? s?rutându-?i picioarele
mi-am zis:
moar? Soarele,
piar? mioarele.
Se usc? pleopele.
S?rut?-mi genele,
Cu mil? atinge-le.
Pe ele le.
Nu m? alung?-m?.
Pe mine m?,
Învie-m?.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.