Eu, Adam, boul moscat...
Colectia: Poezii de Dragoste
Nu mi-e permis s?-ntreb. Dar întrebarea n-are moarte.
Oare r?ul din oameni se prelinge? Ca o pelicul?-n ap??
Negrul duh al r?zbun?rii curge? Invidia picur? pe cord?
Demen?a se acumuleaz?-n ani ?i ani? Teroarea inund??
Minciuna, frauda clocotesc? D? în foc ?i fa?a mândr??
Perfidia cu cinismul nu-s azi afluen?ii atâtor nenorociri?
Marea nu se umple de scrâ?netul neputin?ei? La blestem?
Cerbicia unei cauze pierdute, debandada serviciilor scad?
Panglicile r?sf??ului, nesim?irii, la?it??ii nu ne pr?v?lesc?
Din ce inim? str?puns?, de taur, ai ie?it, ?epu?o,
din ce dineu devastat, al cuvintelor mele, postume,
din ce urn? spart?, prin j?raticul depus pe margini,
din ce lux al murd?riei inimii ?i criz? a purit??ii?
Verbalizez anost iubirea, crud ochind ca matadorul.
Discursul are-un muget final. Parc? se clatin?.
Las? impresie fals?. Bovin, se-nal??. Sare din corid?...
La voi, public stupefiat! Luat în coarne. Rumegat.
?i ?epu?a îmi împlânt? dorul sfâ?ierii pentru Eva.
Nu mai sunt executant. Iubirea taurin?-mi scap?.
“S?rman bou ?i matadorul ?sta!” – m? huiduie lumea.
Tremur. Victim?-n Labrador ?i Groelanda. Bou moscat.
* * *
Cât de nostim? e?ti, Ev?, perfect intrat?-n cartea vie?ii !
?i cât de patetic vreau s? te-nveselesc, dar m?-ntreci…
Lovesc din plin pomul cuno?tin?ei… R?ul, tare bine se-ascunde.
Nu mai glumi pe seama lui, î?i cer s?-l îmbr??i?ezi. C?-i interzis!
Tu ai iubirea-n sânge. Mi se urc?-n cap. O scutur.
Dar nu cade. M? vede Dumnezeu. Îmi zice: “Halt,
spazieren gehn!” N-ai auzit, mio caro, Ev?, cazi,
vino ?i tu cu mine la locul de sub pom, prin fum!
Mai adu g?teje. S? facem ritual… Punem candele-n fân.
Alung?m c-o m?m?lig? bezna, frica, gerul ce-or urma.
Ce-ai în piept, Ev? ? Ce-?i cresc a?a, de-mpung ? Nou? luni ?
De ce m? ari sub ele ? De ce m?-ns?mân?ezi? De ce m? uzi ?
Îmi vine s? scâncesc. D?-mi lunile tale înapoi! De la-nceput!
Miro?i a altceva. Poate miro?i deja a mine. A alte seve, oricum.
P?mântene. Nu a ceva ceresc. Ai p?r la subsuori. Ha! Ha! Ha!
Te mângâi pe burtic?. Pe la noad?. M?tasea dintre coaps? ce-i?
Ah, tu, cu for?a asta a iubirii, m? arzi, m? scalzi...
Apoi, ridici din mine coarnele plugului. Mai le la?i...
Ar?-m? ?i-n plexul solar, îneac?-m? cu-al t?u “aratrum”!
Cine ?i-a ?optit cum trebuie s? ne muncim mai cu folos?
Nu ?tiu de ce uit, brusc, ce-i în afara ta. Ai un corp frumos !
Al meu e tare-urât. N-am luni în piept. Doar p?r de bou moscat.
Mi-l transpiri. Ies aburi din pl?mâni. Îmi sângerezi gura cu-n s?rut.
Râcâi cu unghiliile. Crezând c?-n piept e locul de r?sad, mai cald.
Hai s? ?i-o spun franc, Ev?! Nu-mi smulge p?rul, las? inima acolo.
În alt? parte se-adun? seva. Dac? deja ?i-ai dat-o-n clocot, gata!
Cum stai deasupra mea, las?-m? s? mestec bine m?m?liga.
Îndoaie-te cu lunile la fruntea mea. Acum ne va arde soarele.
El arde tare. ?i m? r?coresc. S-a prins poate m?m?liga…
Pentru c? nu-mi mai mi?c b??ul. Tu bâ?âi oala, tuciul.
Rou? fierbinte am picurat în tine. O amesteci tare.
Începuse m?m?liga s? se-ngroa?e. O sub?iezi ?i ?ipi.
Stai, nu m? mu?ca de gât. Nici eu nu te-am mu?cat.
Te-am l?sat s? continui. Sigur sim?i ce-am sim?it eu.
Cum po?i s? descrii contopirea ? Ev?, m-ai executat!
Pe urm? m-ai scos din pântece. Ce-a? fi r?mas!
Dar garantez c? inima toat? s-a prelins în roua-aceea…
Simte-o, Ev?! Înainte nu-mi b?tea. Se-aude ca un ceas!
Mi?c?. M? love?te din picioru?e. ?i-a ta bate cu bra?e moi.
Înseamn? c? se na?te ceva. Sau cineva-n amândoi.
Când se va ivi, cum o s? numim ceea ce tocmai cre?m?
Dumnezeu sigur ?tie. Tacit, El ne-a-ng?duit c?znirea asta.
E?ti ce-am sperat din suflet. Vom fi primii exploratori.
Ni se vor da noi t?râmuri. Orizont. Dup? Rai e-un larg...
* * *
Uitarea mea e descoperirea trupului t?u, Ev?!
Poate ne-ar fi fost dat? alt? contopire-n cer.
Mai bine-i a?a. Teluric, în abur trupesc ?i rou?.
Precum animalele. Care, dup? noi, s-au acuplat.
Nimeni nu va pierde timpul. Istoria a-nceput c-un spasm.
O încordare dintre trupuri. S?geata-rou? s-a desprins.
Eternul r?mâne f?r? noi. Îl dep??im, dac?-l vom p?zi.
De-l vom urî o dat?, Ev?, ?i-atunci ne ia, de ne c?im.
Ai v?zut? Se f?cuse întuneric. Nu te mai z?ream.
Ardeam. Pluteam în lichid amniotic. Fe?i gemeni.
D?deam din picoare, uni?i de cordon în Rai.
Tu, mama mea, iar eu, tat?l t?u ! Îmi semeni.
Acum, cu noi geneza reîncepe... Istorie se cheam?.
O pâcl? dens? era-n jurul pomului. Nu ne-a cuprins.
Amândoi f?cut-am ce-i necesar s? fac? to?i. De-ar copia!
O s? ias? din tine cu mine lumea, neam dup? neam.
Probleme n-am avut pe-aici. Ie?ind, ne vor înconjura.
Ai stropit cu laptele-a nou? luni pomul de bine, de r?u.
O s? creasc?, a?adar, lâng? bine r?ul: boala, moartea.
M?car de-ar fi numai numai atâta. S? ne-ofilim pur !
Nu, nu l?crima ! Râzi, Ev?, ia-m?-n bra?e, c? ie?im…
Ia-?i frumos ŕ Dieu bun r?mas, de la fra?i, de la surori…
Sunt ca pruncul pus la sânul t?u. Tu e?ti ca fiic?-mea.
Te ascult, m? cre?ti, te ap?r. Te încrede ?i cre?ti, Via?? !
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.