Piercing
Colectia: Poezii de Dragoste
Ascensorul urc? de parc? ar sta locului. Doamna e singur? în acest spa?iu închis. Va fi îns? ?i mai singur? sus,
în apartament. Totu?i, se caut? în oglinjoara din palm? de parc? ar fi a?teptat? de cineva. Î?i salt? coafura.
Î?i mu?c? moale desenul buzelor. Î?i umeze?te din?i cu limba. Cutia ascensorului se scutur?. Adic? se opre?te ?i
se ?i deschide. Ea las? oglinjoara în po?et? ?i culege, tot din po?et?, cheile. Iese pe palier asurzit? de
r?sunetul propriilor pa?i. Deodat?, îns?, tocurile metalice îi amu?esc. De mânerul u?ii ei atârn? o creang? înflorit? de salcâm.
Câteva lacrimi încep s? i se cotileasc? tot mai negre de la tu?ul genelor.
E gata s?-i strige numele, dar nici m?car nu ?tie cum îl cheam?!
Ea, femeie deja divor?at?, trecut? prin mai multe paturi în speran?a unui nou început, ar da orice s?-l cunoasc?
cu adev?rat ?i chiar s?-l roage s?-i treac? pragul. Creanga de salcâm i se pare o b?taie de joc.
De mai bine de zece ani întâlne?te doar crengi de salcâm în cale. Unele f?r? frunze, nu doar f?r? flori.
Ap?reau ba în buzunarul paltonului l?sat la garderob?, ba sub ?terg?toarele de parbriz, ba pe pragul apartamentului.
Totul a început dup? o vorb? sc?pat? de ea în studen?ie. El, un str?in, î?i sprijinise coatele de masa ei în sala de lectur?,
întrebând-o: „Domni?oar?, când facem ?i noi o partid? de sex!?”
Ea, sim?indu-se jignit?, în loc s?-l p?lmuiasc?, i-a t?iat-o: „Când vor înflori salcâmii!”
„Vai, domni?oar?, dar suntem abia în februarie! Vrei s?-mi umplu palmele de b?t?turi pân? atunci?”
Fire?te, la acea vârst? ea nu pricepea ce leg?tur? puteau s? aib? ni?te b?t?turi în palm? ?i propunerea lui
atât de obraznic?. Dup? câteva s?pt?mâni a uitat de incident. Numai c? spre sfâr?itul lui mai, cum ?edea ea în fa?a
Universit??ii pe-o banc?, s-a pomenit cu un ciorchine de flori de salcâm sub nas. Ciorchinele era ?inut chiar de mâna lui.
„Domnule, ce v? permite?i?!”
„Promisiunea, domni?oar?! A?i uitat c? mi-a?i promis ceva!? Salcâmii,uite, au dat în floare!”
„Sunte?i nebun!”
„Nu, nu sunt nebun! Pur ?i simplu am o bun? ?inere de minte!”
Nu l-a plesnit peste obraz nici de data asta. L-a rugat doar s? nu-i fac? probleme! Fiindc? ea avea acolo o întâlnire cu
prietenul ei... Acela îns? era deja al?turi ?i îi privea uluit. Ea s-a repezit spre el, l-a prins de bra? ?i l-a îndemnat
s? fug? de individul cu flori de salcâm. Iar în plin? toamn? a g?si pe patul ei de la c?min o creang? cu frunzi?ul
n?ucitor de galben. Au urmat: crengi cu spini de Anul Nou, crengi cu spini de 8 martie. ?i din nou crengi înflorite pe la sfâr?it de mai.
De data asta el o a?tepta în fa?a c?minului studen?esc. Costum ?eap?n, c?ma?? alb?, cravat?, pantofi-lun? lâng?
un BMW cu geamuri fumurii. Dar f?r? nici o floare în mân?.
„Domni?oar?, au înflorit iar salcâmii. Numai c? n-am chef s? facem partida de sex promis? în c?minul ?sta p?c?tos!
Mai bine urc? în ma?in?!” ?i a deschis portiera din spate, moment în care ea a remarcat dintr-o privire c? în interior
ma?ina era c?ptu?it? cu flori de salcâm.
„Chiar c? trebuie s? v? lecui?i!” i-a întors-o ea alergând spre intrare.”
L-a mai v?zut doar o singur? dat?. Ce-i drept, într-un moment total nepotrivit. Era toamn? târzie ?i ea era mireas?.
În fa?a restaurantului unde se juca nunta î?i f?cuse apari?ia o ma?in? a poli?iei cu girofarul încoronat de lumini ?ip?toare.
Dup? girofar venea lin un cortegiu de ma?ini luxoase. Din prima a ie?it El. Sigur, cu un buchet de flori de salcâm în mân?.
?i erau din cele ce f?ceau a toamn? lung?, înflorind târziu. Au coborât ?i din celelalte ma?ini b?ie?i elegan?i cu buchete
de flori tomnatice. B?ie?ii l-au urmat direct spre masa mirelui ?i a miresei. Toat? lumea aplauda, cum se face uneori când
nimeni nu pricepe ce se întâmpl?. El le-a urat tinerilor cas? de piatr?, gr?bindu-se s? spun? cât mai repede ce are de spus,
deoarece observase c? mireasa înclina s? le?ine. „Domni?oar? mireas?, te rog, dac? i-ai promis ceva omului ?sta,
?i ar?t? cu degetul spre mire, s? te ?ii de cuvânt cei pu?in fa?? de el, s?prmanul!” Au l?sat florile în vazele din jurul mesei,
s-au r?sucit spre ie?ire ?i, dup? ce a urcat fiecare în ma?ina sa, cortegiul s-a întors pe contrasens, în frunte cu girofarul.
Acum nu mai conteaz? cât a insistat fostul mire, apoi so?, s?-i spun? fosta mireas? despre ce fel de promisiune era vorba.
Iar când insisten?ele deveniser? atât de amenin??toare încât era clar c? totul merge în linie dreapt? spre divor?, ea ?i-a tras aer în piept ?i a recunoscut:
„I-am promisese o partid? de sex la înfloritul salcâmilor ?i nu m-am ?inut de cuvânt.”
„Dar care-i garan?ia c? la anul, s? zicem, n-ai s?-l cau?i s?-?i onorezi promisiunea!”
„Nici o garan?ie!” i-a ?ipat ea în fa?? ?i în aceia?i clip? a p?lmuit pentru prima dat? un b?rbat.
De?i, mai nimerit ar fi fost s?-l fi p?lmuit din start pe cel?lalt în bibliotec? ?i acum poate c? tocurile înc?l??mintei ei
n-ar mai r?suna coborând la etajul de dedesubt unde aude ni?te mi?c?ri ?i pieptul i se umple de speran?e.
Dar acolo se ciocne?te de-o fat? cu un percing sclipitor, rubiniu, în?urubat într-o nar?. Intr? ?i ea cu în ascensor
odat? cu fata. D? s? schimbe dou? vorbe cu ea sub pretextul c? vede cum îi sângereaz? un deget.
„Hai, Doamn?, c? nu mai mor eu din asta!”
„M? rog!”
„Ce, m? rog? Ce, m? rog?! se enerveaz? fata. Dup? ce l-ai desp?r?it pe tata de mama, dup? ce l-ai l?sat neom, amu crezi c? te speli pe mâini cu...?”
„Domni?oar?!?”
„Ce te-a costat s?-?i ?ii promisiunea?! Ce dac? f?ceai o partid? de sex cu tata!?”
„A, tu ai adus creanga...”
„Eu! C? doar n-ai fi vrut s?-?i ridice tata fundul ?i s? vin? s?-?i împodobeasc? u?a cu rahat de salcâm înflorit! mai spuse aproape ?ipând fata luându-?i degetul însângerat între buze ?i sugându-l. Afl? c? m? ocup eu, nu tata, de ruptul ?i împr??tiatul crengilor. ?i asta de mai bine de cinci ani.”
U?a ascensorului se casc?, ele p??esc gr?bite spre ie?ire. Doamna insistând s? n-o scape pe cealalt? f?r? s? afle tot adev?rul.
„Mai bine urca?i!” îi zice fata deodat? ?i o ?i practic o împinge într-o ma?in? cu geamuri fumurii, apoi, dup? aproape
o or? de mers prin noapte, o împinge pe poarta uria?? a unei vile.
De?i e noapte, luminat de sfere albicioase, spa?iul din jurul vilei tremur? de fo?netul salcâmilor tineri da?i în floare.
„Cum?! strig? deodat? un b?rbat. Îmi faci tu una ca asta!?”
?i ea îl vede. E într-un c?rucior cu rotile. Ridic? neputincios bastonul spre fat?. Aceasta îi r?spunde calm:
„Asta e, t?ticule! Uite-o, ?i-am adus-o! Pe ea ai vrut-o, pe ea o ai! Eu m-am s?turat! Nu-mi mai trebuie mo?tenire, nimic!
R?mâne?i dracului împreun?! Arevederce! t?ticu! S?-?i mai ling? ?i ea degetele însângerate de c???rat prin salcâmi!
Sau s? i le lingi tu cum mi le-ai lins pe-ale mele când m? în?epam de dragul prostiilor tale!”
?i fata iese din curtea vilei trântind asurzitor poarta. Cei doi se privesc pe furi?, vinova?i de ceva. Doamna se apropie,
îi aranjeaz? la piept plapuma. Observ? c? bastonul lui e din lemn de salcâm. „Larisa îmi spune”, se prezint? ea.
„?tiu eu c? e?ti Larisa. Fiic?-mea î?i spune Doamna Percing, cum î?i spunea ?i fosta mea so?ie, care zicea c?, chipurile, eu te-a?i purta prins? de ceva între picioare ca pe-un percing ?i asta, cic?, o împiedica s? se simt? bine cu mine!?”
„Totu?i, numele meu e Larisa. Al d-voastr??”
„Al meu? P?i, dac? tu insi?ti s? r?mâi Larisa, d?-mi voie s? fiu eu Percing! Mai ales c? Percing mi se potrive?te de minune cum stau a?a în?urubat în scaunul cu rotile!”
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.