Elegia b?rba?ilor str?vezii

Colectia: Poezii de Dragoste

1. Pe un viscol cumplit, undeva la o margine de sat,
arde o lumânare flac?ra c?reia nu se las? dus? ?i stins?
în troiene, nu se las? rupt? de trupul lumân?rii
?i rezist? pân? în clipa când viscolul se opre?te
?i peste tot se face lini?te. Abia acum lumânarea se stinge. C?ci, fiule,
ce rost ar avea s? arzi în lini?te?


2. Cerul e traversat de chipuri purt?toare de b?rbi. Tu ridici mâna
?i-i tragi de barb? pe to?i cei ce plutesc pe deasupa ta, pân? dai de unul
care, atunci când îl în?faci de barb?, începe s? urle. Acela, fiule, sunt eu.
asta în cazul în care imagina?ia ta nu mi-a uitat chipul. În ce prive?te
propria-mi imagina?ie, îmi va permite s? vizualizez oricând chipul t?u,
numai c? n-am s? te pot trage niciodat? de barb?,
imberbule-n veci!

3. Abia a?tept s? te v?d cum te aperi de lama bisturiului ca un adev?rat spadasin.
îns? deocamdat? îmi apari dinaintea ochilor doar ca un pe?ti?or str?veziu
într-un aquarium r?sturnat cu tot cu cl?dire de izbitura
peretelui unui val-tsunami! Totodat? imagina?ia îmi arat? un pe?ti?or str?veziu
pe crestele unui val-tsunami pornit s? fac? înconjurul lumii
pentru a umple toate aquariumurile secate,
încurajându-i pe to?i cei ce lupt? înc? din embrion cu bisturiuul-crepuscul.
c?ci sânge pe sânge se spal? cu mult înainte de a porni apele.


4. Cum oare ai fi ar?tat dac? ai fi fost s?ltat la cer de bra?ele mele...
cum s-ar fi uitat cerul la mine când i-a?i fi pus în bra?e trupu?oru-?i
sc?ldat în soare! Dar când ne-am trezit eu eram de-o parte,
tu de cealalt? parte a bisturiului. Poate c? te-ai ?i v?zut în oglinda lamei
sterilizate. Eu n-am avut cum s? te v?d. Totul devenise deja steril f?r? tine,
dar am sim?it cum te durea când bisturiul t?ia ?i t?ia,
înl?turându-mi-te.

5. Într-adev?r noi, b?rba?ii, suntem doar ni?te pe?ti?ori str?vezii rostogoli?i
prin spumele unor valuri tsunami tot de noi stârnite! ?i cine ?i-ar ridica ochii
s? ne vad? îmbr??i?indu-ne prin valuri cu valurile? cine s-ar mai uita în sus
spre un uria? val de ap? amestecat? cu lacrimi pentru a se convinge c?,
într-adev?r, exist?m ?i noi, b?rba?ii, acolo, sus, pe creste de valuri tsinami
?i strig?m necontenit: Mami! Mami!

6. Eu ?tiu cum arat? soarele, fiule. Tu - nu! Eu am v?zut copaci l?sându-?i
prin iarb? umbrele lor venite direct dinspre soare. Tu n-ai l?sat nici o umbr?.
pe tine nu te-a atins din nici o direc?ie soarele ca s?-?i vezi, în direc?ia
opus?, umbra. Tu n-ai v?zut cum trece soarele peste cei vii
f?cându-i s? aib? umbre la picioare ?i lumin? în plete. Tu n-ai fost viu decât
doar ca orice embrion viu. Las?-m? s?-?i fiu eu soare, ca s? po?i l?sa ?i tu
o umbr? undeva. Poate pe chipul mamei!

7. Drag? fiule, imagineaz?-?i c? de sus, de pe o creast? spumoas?
sau deja înghe?at? ?i neclintit?, cineva ne urm?re?te pa?ii l?sa?i
în lini?tea z?pezii a?ternute pe vâlceaua natal? ?i î?i închipuie
c? ne-am pornit în c?utarea lumân?rii ce arde într-un viscol cumplit,
de?i noi, fiule, c?ut?m pur ?i simplu un cap?t de lumânare
?i un chibrit.

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.