Poemathesis
Colectia: Poezii de Dragoste
Poemathesis
1. Poem extrauterin
Te-am rupt, poemule-n spital,
te-am h?cuit cu degetele crispate
?i nu pentru c? n-ai fi fost întreg,
ci pentru a-mi îndurera iubirea.
Nu-mi amintesc mai nimic de tine,
bandaj al opera?iei de for?at seppuku,
prin care copilul în cinci s?pt?mâni
a f?cut semne c? nu intrase bine
iubitei mele luate cu-ambulan?a
la ultimul moment din noaptea
când eu îi lipseam mai tare ?i murea
vrând s? te duc? la pieptul ei rece.
Intrase?i, poemule copil nerod,
într-o ma?in? de lâng? prim?rie
ca o hien?-n trupul de bolid sc?pat,
f?când la zece seara manevre de raliu,
astfel anun?ându-m? s? m?-ntorc urgent,
dar eu nu puteam s? te cred prins
de nebunia vie?ii pe-un perete
extrauterin, ca un tablou de pre?
l?sat s? cad?, din zgârie-nori.
Tu, poemule, în fibrila?ii împungeai
în mijlocul supt vampiric al iubitei
strigând la mine prin cauciucurile for?ate
la maximum de-acel ?ofer isteric revoltat
care se comporta ca un taur în corid?
r?sucindu-?i crupa de m??in? scump?
pe centrul str?zilor Traian ?i Mihai Viteazul
apoi l?sând s? mai r?sufle motorul în parcare
la Casa Alb? unde-a lucrat bunicul meu cândva...
?i iar??i izbucnea
?i îmi spuneam c? ?oferul e un mort
ce poate intra în cei vii
sem?nând cu tine poemule prost a?ezat
prin ni?te fire cu sânger?ri intempestive
mai aproape de mine decât de normal,
o, tu, poem nedescifrat,
haos z?mislit între burta iubitei ?i cea a mea
la un r?zboi amoros incendiar
cam de propria-mi aniversare.
M?-ntreb dac? m?
voiai tu, embrionule...
Cred c? m-ai înv??at dur
dac? nu cruzimea durerii pierderii din mine
m?car arta s-ajung tat? de neam cu Andrei.
Arta asta
s?-i zicem Poemathesis
o deprind apostolic dup? ce putreze?ti
într-un gol c?scat
o groap? de spital
dup? ce am f?cut confetti
cu dou? pagini de versuri dedicate
iubitei tale Matrix cu o zi înainte
de-a fi externat? din spital
luându-l ca martor pentru decizii
chiar pe Andrei.
Hai, c? ?i-am vorbit urât, m? scuzi,
pentru c? tu e?ti anonim ?i n-ai fost
nici m?car înscris în Cartea Vie?ii
deraind din start prin Canalul mor?ii
unde-au fost uci?i intelectuali de ru?i…
Const?n?ean ?i navigator puteai s? fii
dac? nu te r?suceai dincolo de perete
f?când cu tifla unei s?r?cii de via??
în p?mântul care nu te-a meritat.
Te-am rupt lâng’-un pat de campanie
lâng? mama ta r?mas? perplex?
dup? ce i te-adusesem duminic? f?tat
pe cele dou? pagini auzite de ea
doar la mobil, înainte s? o vizitez cu tata.
Te-am rupt a doua zi, a opta (luni)
pentru c? cifra opt poate fi fatal? unei na?teri,
iar tu nu trebuie s-o afectezi deloc pe ea,
poemule din trupul meu prea z?p?cit,
nu vrei pe veci...
Te-am rupt ?i a r?mas cus?tura
pe care tu te-ai dus ca un fum nociv
chiar când ea începuse s? fumeze opt ?ig?ri
?i-atunci când se uit? la a?ele-nnegrite
?tie s? se fereasc? pentru vremea dinainte
care o face apt? s? mai z?misleasc?
poemele cu via??, Mathesis, arta femeiasc?!
2. Poematerial hospital
B?rbat al ei,
am pierdut rolul momentan
?i m-am trezit regizându-mi
fuga de r?spundere
în fa?a ma?inii salv?rii
chemat? de-a mea iubit?,
gonit pentru a-?i depista sarcina
extrauterin?
c?reia îi sunt coautor.
Iubita-i dus? la reanimarea
cu fa?a de întreb?ri f?r? ie?ire,
ho, spitalule ie?it din frâu,
nu-i lua vlaga, ?ino-n sân!...
N-am asistat-o la miracolul
pe dos atunci când se zb?tea
asaltat? de cheful maternit??ii
exacerbat spre-un prag mortal.
Deschide-?i urechi, s?li, pavilioane,
saloane, mese, lifturi, buzunare,
tu, hospital – ospiciu ospitalier,
al crudelor nevoi molipsitoare!...
* * *
Iubito, erai s? te dispensezi de tot,
r?mas? singur? într-un cerc medical
care nu te-ajuta deloc la urgen??
?i nu te sc?pa de infernale crampe
de?i afirmai c? ai dureri acute
la replicile c? ai fi alintat?
ca o vedet?-n baddy ?i-ochelari de soare...
Dar ?efii medicilor de la etajul ?ase
?i-au pus la eco abdomenul
dup? ce mul?i te luaser? obiect de studiu
pictural. Spitalul atelier cam dormita…
Sala nu-?i înregistra acustic agonia
pân? la atrocizarea sarcinii
sc?pate din control la un scherzo ferm.
?i erai gata s? pl?te?ti ambulan?a
chemat? la unu-dou? noaptea a doua oar?
dup? ce la zece-unsprezece nu te luase
iar pân? diminea?a via?a ta ardea fe?tila…
* * *
O, muzic? de reanimare cameral?,
o, trup sleit iubit înc? tr?ind –
cât de fericit am fost c? te-am g?sit
alimentat? cu perfuzii ca o org?
cu punga ro?ie de jos ce-incomoda
într-un miros al sc?p?rii din neant
?i revenirii cu picioare înc? anesteziate!
Ce-i oare acest poem vizual al t?u
decât ?ansa de-a interpreta un lied
ie?it din acompaniamentul de pian trupesc
pe care mi-l dau zvârcolirile tale de ?arpe
nemul?umit c? te-am l?sat uitat? noaptea
spre-a bate în ne?tire clapele telefonice
la claviatura nun?ii înc? neîmplinite...
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.