cetate în pântecul firii. femininul logos

Colectia: Poezii de Dragoste

unele lucruri sunt exact ceea ce par a fi
altele nu sunt ceea ce nu par a fi iar multe dintre ele nu sunt nici una nici alta

doar marginile ghe?arilor scap? din r?stimp în r?stimp
e?antioane de senza?ii surprinse în posturi indecente
numele câtorva dintre aceste enumer?ri
cad într-o rezonan?? buimac? peste caldarâmul netezit de pa?ii volatili
au ?i pa?ii ei intr?ri ?i ie?iri
la fel ca o cas? veche pe o strad? cu copaci b?trâni
farmecul lor
?i r?sufl?ri ?i pe?teri alambicate
atât de alambicate încât nimeni nu a îndr?znit s? le transforme
în por?i cu o feronerie arhaic?
cu un iz patriarhal
a?a cum de nic?ieri au ap?rut infuziile mersului împleticit

de aici ?i dorin?ele exprimate prin cre?teri ale pântecului femeii de la poart? a acelei femei care nu ?tim dac? p?ze?te sau dimpotriv? ofer? acea poart? acoperit? cu ieder? scump?
numai în acest loc este nepre?uit?
în altele scap? orice petal? între cuiele ruginite
sunetele ele însele se prind de scamele por?ii ale femeii
ea las? pretutindeni ca semn al unei viitoare treceri scame r?stignite de unii spini mai p?gâni

e ?i un pântec acolo care se umfl? din când în când
s-ar spune ?i noi o mai facem uneori
c? e vorba de o na?tere
se prefer? din lips? de amabilitate cosmic?
s? i se spun? a?a dar
ne rug?m împreun? la orice urm? amniotic?
s?-?i asume ruperea de lume

numai astfel i se poate repro?a gurii lor c? vorbele au iz de ambr? iz de pe?te g?unos de pe?te balon
la fel ca ?i urmele noastre de degete curbe peste pântecul pe care
nimeni nu ?i-l ia în st?pânire

ce fel de discurs mai este ?i acesta spunem noi într-un glas
?i când zic asta aud doar un singur glas cu acest nume colectiv
logos trufa? logos mascul
las?-ne pacea ochilor ei peste pântecul nostru
peste b?rb??ia noastr? neluat? în seam?
în preambul ?i în toate excerptele realizate pe o pant? plin? cu spini
nu ne ferim de pântece
nu ne ferim de lichid amniotic
de logos ?i femeie

toate acestea au irupt într-o diminea?? de toamn?
musai de toamn?
doar toamna se coc frunzele ?i trec în coconi de lumin?
ne înv?luie fiecare frunz? în metafora neîn?eleas?
erup?ia aceasta supra-cutanat? ne-a împins s? facem acte nebune?ti
logosul ne-a întrerupt simularea eternit??ii
?i mâinile au r?mas împreunate

?i cât de multe mâini
peste poarta ferecat? degeaba numit? cetate
o simpl? feronerie a unei simple case cu pere?ii ron??i?i de vreme
de pe o simpl? strad?
cu un simplu cer

dar mai ales nu am în?eles nici unul dintre noi ce rost a avut fanfaronada
?inerii palmei stângi peste fierul forjat

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.