Priveam infinitul de la umbra sânului t?u,

pesc?ru?ii zburau prin m?nunchi de fuior,

pe um?rul stâng î?i plana un cocor,

pe dreptul Soarele î?i tr?gea r?suflarea.

Priveam lini?tea serii în zâmbetul t?u,

copilul de aur sc?p?ta încet spre nadir,

în jocul celest scufunda un vapor

în marea de-aram?.

Priveam cum levitezi în universul senzual,

zei?a cuvântului banal ce devenise epopee,

m? desprindeam de trup în spa?iu-atemporal,

în pic?tura de magie.

Priveam Luna scurs? din lacrima ta,

de-un fir de p?r atârna o petal? de nor,

c?deam cu bra?ele deschise în cerul tablou

contemplându-mi himera.

Priveam r?s?ritul mângâindu-?i urmele pa?ilor goi,

vântul ?optea nisipului uitarea,

un val r?t?cit m? s?geta cu s?ruturi de dor,

scrijelindu-mi durerea.

Priveam ?i am r?mas un ve?nic privitor,

am fost actor ?i am r?mas un simplu autor,

am fost al t?u ?i am r?mas al tuturora, un solist,

poetul autist.