Cel mai recent text semnat Octavian%20Paler
Întâia iubire
Scrisoare domnului Unamuno
Am uitat în ce împrejur?ri am v?zut prima oar?
aceast? moar? de vânt. Țin minte doar c? aripile aproape putedre, b?l?b?nindu-se în aer, mi s-au p?rut atunci produsul ironic al unuia dintre detractorii lui Don Quijote. Înc? nu aflasem câte primejdii ascunde o lume f?r? întreb?ri. În vremea aceea am râs ?i eu de un b?rbat cam ciudat care umbla prin p?duri pândind fl?c?rile ce danseaz? pe comori. Într-o zi, pe baza spuselor lui, a fost dezgropat din p?mânt un vas de lut plin cu monede de aur. N-a mai râs nimeni ?i unii au început s?-l urm?reasc? pe ascuns, convin?i c? ?i vasul acela îl descoperise din gre?eal?. Un copil îi mutase semnul pe care el l?sase ca s? recunoasc? locul. Lumea a început s? râd? din nou, f?r? s?-?i pun? problema c?, f?r? credin?a acelui om ciudat, n-ar fi existat nici gre?eala norocoas?.
Totu?i, altceva m? face s? privesc aceast? moar? de
vânt ca ?i cum abia acum am v?zut-o. Probabil, mi-am
amintit aici c? iluzia lupt? cu mâinile goale împotriva
motivelor de triste?e, dar m?car ea refuz? consolarea. ?i,
între timp, s-au schimbat multe în modul meu de a judeca
lucrurile. Am aflat c? nu po?i s? râzi lini?tit de Don Quijote ?i în acela?i timp s?-?i faci iluzii. Apoi c? toate acestea trebuie spuse mai devreme sau mai târziu. ?i e mai bine s? nu amân.
Într-un fel, ?tiu c? m?re?ia lui Don Quijote nu
poate nimic împotriva timpului. Eroismul lui nu poate
birui o clepsidr?. Am epuizat astfel singurul meu argument
contra lui Don Quijote. Acum sunt liber, domnule Unamuno,
s? declar c?-l iubesc tot atât de mult cât ?i dumneavoastr?
pe Cavalerul nostru. Al nostru, adic? al celor care, în fond, nu l-au dispre?uit niciodat?, chiar când am gre?it
îndoindu-ne de el, ?i n-am socotit c? ar trebui internat
într-un spital pentru a fi vindecat de iluziile sale.
Bine-n?eles, se vor g?si totdeauna destui care s?-l
comp?timeasc?. Tocmai de aceea e nevoie s? existe ?i unii
care s?-l apere; ?i vreau s? m? recunosc printre ei, cel
pu?in când am în?eles, cred, ce dator?m Cavalerului. Iar
noi nu vom vorbi de compasiune, ci de orgoliu.
Mi-a? îng?dui chiar s? propun o alt? metod? decât
dumneavoastr? care îi sf?tui?i pe crucia?ii ce vor pleca în
c?utarea mormântului lui Don Quijote s?-i înfrunte pe
hidalgii ra?iunii. S?-i înfrunte ?i, mai ales, s? evite s?
discute cu ei. La argumente, zice?i dumneavoastr?, cei pleca?i s? r?scumpere mormântului bunului Cavaler trebuie s?
r?spund? cu insulte, cu pietre, cu strig?te p?tima?e, cu
lovituri de lance. ?i motiva?i: dac? vii cu argumente în fa?a argumentelor, e?ti pierdut. Poate m? num?r printre ace?ti hidalgi ai Ra?iunii ?i n-a? izbuti s? iau parte la aceast? cruciad? f?r? s? m? întreb nimic. N-a? putea s? le întorc spatele celor care ne spun c? exist? viitor ?i c? nu se reduce totul la ce se întâmpl? cu noi. ?i totu?i, îl iubesc pe bunul Cavaler ?i cred c?-l putem ap?ra ?i altfel de ironiile ?i de batjocura scepticilor... Îmi vine în minte ce povestesc istoricii despre ziua când Sylla a renun?at la func?ia de dictator al Romei ?i s-a îndreptat spre cas? ca un individ oarecare. Trec?torii se fereau înfrico?a?i înc?. Unul singur a început s?-l urm?reasc?, înjurându-l. Sylla nu se întoarse nici m?car câmd acesta scuip? în direc?ia lui. Dar spuse pu?inilor prieteni care îl înso?eau: \"Ce imbecil! Dup? acest gest, nu va mai fi nici un dictator în lume dispus s? p?r?seasc? puterea.\" M? tem, domnule Unamuno, c? dac? ne vom hot?rî s? r?spundem cu insulte, cu pietre, cu strig?te p?tima?e, cu lovituri de lance, în loc s? venim cu argumente, m? tem c? oamenii vor spune despre noi: \"Ce imbecili! Dup? acest gest, nimeni nu-i va mai urma spre mormântul Cavalerului.\" ?i nu v?d de ce am evita argumentele când avem atâtea care pledeaz? pentru Cavalerul nostru. De ce am renun?a s? le invoc?m? S? ne spun? domnii care râd de Don Quijote: faptul c? nu vom
ajunge niciodat? s? pip?im orizontul înseamn? oare c? nu
trebuie s? mai tindem spre el? S? ne explice, de ce mai
urm?resc cor?bierii steaua polar? dac? n-o ating niciodat??
N-ar fi mai s?rac? lumea f?r? cei înc?p??âna?i? S? ne
r?spund?.
Mai ales c? noi n-am pretins vreodat? c? Don
Quijote vede lumea corect. Am fost numai convin?i c? el nu
minte ?i nici nu se joac? atunci când porne?te s? ia cu asalt morile de vânt. ?i s? ne spun? detractorii Cavalerului
nostru cum ar ar?ta o lume f?r? iluzii. ?i dac? nu vor ?ti, s? le explic?m noi... S? presupunem, a?adar, c? Don Quijote
vede, dintr-o dat?, totul ca ?i ei. Pe obrazul s?u se
întip?re?te mai întâi uimirea. Cum a putut s? cread? c?
banala moar? de vânt din fa?a sa este un uria? cu care
trebuie s? lupte? Se fere?te s? se întoarc? spre Sancho
Panza, de team? s? nu vad? lucind în ochii lui ironia. Cum
a putut s? se avânte de atâtea ori într-o lupt? ridicol? în
care nu avea de învins decât fantome ?i de cucerit decât
batjocura celorlal?i? ?i ce sunt aceste arme stupide pe care
le ?ine în mâini? ?i ce este acest cal demn de mil? pe care a înc?lecat? strivit de ru?ine, Don Quijote se preg?te?te s?
coboare... Apoi? Ce va face apoi? Se simte deodat? foarte
singur. Totul a devenit absurd ?i nu ?tie încotro s? se
îndrepte. Se va desp?r?i, fire?te, de Sancho Panza, acest
scutier caraghios ?i fidel ?i va încerca s? uite totul...
(Coborând îns? în praful drumului, Don Quijote z?re?te în
apropiere un cimitir, iar, în fa?a mor?ii, pân? ?i hidalgii
Ra?iunii au nevoie de ajutorul Cavalerului. Mai exist? deco,
se gânde?te el, o cavalcad? care nu va fi niciodat? f?r? sens, în ciuda faptului c? a fost totdeauna înfrânt?. Se va avânta asupra mor?ii s-o r?pun?. ?i iat? c? Don Quijote crede din nou în sine. Se întoarce spre Rosinanta ?i se preg?te?te s? încalece iar??i, în vreme ce Sancho Panza r?sufl? u?urat.) ?i dac? denigratorii bunului Cavaler nu sunt mul?umi?i cu acest exemplu, s? le d?m altele. S?-l oprim pe Gauguin din c?l?toria sa spre Tahiti. S?-l întoarcem din drum ?i s? scoatem din muzee toate pânzele pictate de el la tropice. Cu ce vom umple aceste goluri? S?-i smulgem lui Proust tocul cu care scrie \"În c?utarea timpului pierdut\". S? d?râm?m edificiul imens al amintirii construit de el din parfumul unei flori. S?-l oblig?m s? uite. S?-i provoc?m o amnezie total? pentru a-?i uita nu numai iluziile, ci ?i c?r?ile. S? d?râm?m piramidele ?i s? l?s?m de?ertul singur. Dac? va fi nevoie, s-o ucidem pe Fata Morgana. S?-l scoatem pe Marc Aureliu din cortul unde noaptea î?i nota reflec?iile ?i s?-l trimitem printre ceilal?i împ?ra?i romani. S?-l împiedic?m pe Van Gogh s? mai cread? c? dup? moarte va ajunge într-o stea ?i s? mai picteze chiparo?i cu o stea în vârf. S?-i ar?t?m lui Leonardo un ?arpe târându-se în ??rân? ?i s?-l convigem s? nu mai viseze la aparatul s?u de zburat. S?-l oprim pe Socrate în clipa când vrea s?-?i soarb? otrava pentru a-i ?opti s? nu-?i fac? nici o iluzie în leg?tur? cu nemurirea... S? le înf??i??m toate acestea celor care prefer? iluziei blazarea. ?i apoi s?-i întreb?m ce-au cl?dit pe lume scepticii? Dac? se vor uita mira?i la noi ?i, în loc s? ne r?spund?, vor ?ine s? le explic?m ce vrem s? sus?inem prin aceste exemple, avem ce le spune. Exist? iluzii care nu s-au opus niciodat? certitudinilor ?i adev?rului, ci numai îndoielilor ?i mor?ii. ?tim ?i noi c? piramidele n-au ap?rat de moarte pe nimeni. Dar la fel de bine ?tim c? dreptatea apar?ine acelora care cred în ceva, nu scepticilor. Credin?a c? moartea poate fi învins? printr-un mormânt n-a fost oare, cum s-a spus, una dintre valorile civiliza?iei egiptene? Numai o asemenea încredere era capabil? s? ridice piramide. De altfel, într-o lume pe deplin logic?, acolo unde exist? un de?ert ar trebui s? existe ?i o piramid?. ?i oriunde nu mai e o speran?? ar trebui s?-l chem?m pe Cavalerul nostru. Cei r?t?ci?i în de?ert încep s? moar? în clipa când înceteaza s? mai cread? în apa salvatoare. Înainte de a deveni nisip, cap?t? suflete de nisip. Crezând c? recunosc numai z?d?rnicia oric?rui efort, ei recunosc, de fapt, moartea.
Cel mai adesea, domnule Unamuno, mi-l imaginez
pe bunul Cavaler nu luând cu asalt morile de vânt, ci
str?b?tând de?ertul ?i amintindu-?i c? piramidele el le-a
ridicat. Îl v?d punându-?i coiful, luând în mân? lancea ?i
suli?a, înstrunindu-?i calul ?i preg?tindu-se de atac
împotriva singur?t??ii din fa?a lui. Vântul spulber? nisipul
?i ridic? un nor uscat care se va risipi în câteva clipe. Apoi fantoma de?ertului alearg? pe nisipul fierbinte, f?r? s? lase urme, dansând în calea caravanelor înnebunite de sete ?i c?l?uzindu-le tot mai mult în adâncul de?ertului, în
adâncul singur?t??ii unde î?i vor g?si moartea. P?s?rile,
halucinate la rândul lor de sete, a?teapt? s? le bea sângele
dup? ce le vor rupe venele cu ciocul. Dar Cavalerul nostru
nu se teme. El porne?te pe urmele acestor Circe ale
pustiiurilor, acestor sirene cu trup de nisip ?i, în clipa
când strig?, din strig?tul s?u se înal?? piramide.
Acolo m-a dus steaua str?lucitoare ?i sonor? care
ne va c?l?uzi, spunea?i, spre mormântul lui Don Quijote;
acolo n-a dus de câte ori m-am îndoit de dreptatea
Cavalerului. Lâng? majestatea funebr? a piramidelor.
Acolo nu e mormântul Cavalerului, ci al faraonilor, dar noi
am recunoscut în piramide semnele l?sate de el în timp ce
urm?rea ielele singur?t??ii prin de?ert.
A?a cum am în?eles c? mormintele au valoare nu
pentru mor?i, ci pentru cei care tr?iesc ?i le v?d. Într-adev?r piramidele exist? în de?ert tocmai pentru c? au existat oameni care au crezut atât de mult în ceva, încât au
ridicat un munte ca s-o dovedeasc?. Ele nu mai au nici o
însemn?tate pentru faraoni, în schimb au o însemn?tate
covâr?itoare pentru to?i cei care le privim. Ne vom putea
consola vreodat? cu ideea c? ele sunt inutile? Nu cumva
piramida e o filosofie necesar?, chiar dac? sarcofagele sunt
goale? Ast?zi ?tim c? nu putem s? facem nimic împotriva
mor?ii, dar c? trebuie s? facem totul în favoarea speran?ei.
Mai mult decât o problem? de inginerie, piramidele sunt o
problem? de moral?. ?i, oricum, acesta nu e locul cel mai
potrivit pentru cei obi?nui?i s? ridice din umeri. Dar parc?
îi aud pe sceptici ricanând din nou: \"Nici o piramid? n-a
salvat pân? acum un om de la moarte\". ?i nu m-a? mira s?-i
aud punând fel de fel de întreb?ri veninoase. \"Din moment
ce mumiile îngropate în ele nu mai exist?. nu înseamn?
c? piramidele nu ?i-au îndeplinit rolul? Nu înseamn? c?
au fost în?l?ate în zadar?\" Ridicând asemenea obiec?ii,
ei ne dovedesc înc? odat? c? n-au priceput nimic din
fr?mânt?rile bunului Cavaler pentru def?imarea c?ruia
nu cru?? nici pietrele, nici vorbele de ocar? sau ironiile.
N-au priceput c? rostul piramidelor nu era s? ocroteasc?
lini?tea faraonilor, ci s? conteste de?ertul, s? demonstreze
c? nu totul se întoarce în nisip ca ?i cum nimic nu s-ar fi
întâmplat. Rostul acestor mun?i de piatr? nu era s? apere
mumiile îngropate în ei, ci s? arate celor vii c? oamenii
n-au acceptat niciodat? în întregime ideea mor?ii. ?i oare
trebuie s? judec?m piramidele dup? faptul c? ascund sarcofage goale sau dup? faptul c?, de mii de ani, ele se opun de?ertului? \"Sunt monumentul unei iluzii\", vor ocoli
r?spunsul du?manii Cavalerului. ?i pentru prima dat? vor
spune astfel, f?r? voiaa lor, un lucru adev?rat. A?a este,
piramidele sunt monumentul unei iluzii. Dar atât cât a
supravie?uit din Egiptul antic a supravie?uit datorit?
acestei iluzii! Imperiul lui Alexandru s-a m?cinat sub
copitele cailor deoarece a crezut numai în sabie, în vreme ce piramidele au supravie?uit. Într-un fel, faraonii înmormânta?i în ele ?i-au câ?tigat totu?i nemurirea, chiar dac? nu la aceast? nemurire au visat. Nimeni, în afar? de speciali?ti, n-ar mai ?ti azi ceva de Keops, Kefren ?i Mikerinos, dac? în de?ert nu s-ar în?l?a cele trei piramide, cor?bii pe o mare de nisip care au refuzat s? se scufunde ?i s? e?ueze, navigând prin timp sub pavilionul unei speran?e care a fost, s? le reamintim asta scepticilor, a celor ce le-au construit, nu a celor înmormânta?i în ele.
S? le reamintim, de asemenea, cum ?i-a petrecut
ultimul an din via?? Carol Quintul: încercând zadarnic s?
fac? patruzeci de pendule s? mearg? la fel. Ceea ce
înseamn? c? Don Quijote poate locui uneori ?i într-un palat
regal, numai c? atunci el nu vrea s? ob?in? nimic pentru
al?ii ?i nimeni n-are îndr?zneala s?-l ia în derâdere. Dac?
se tem mai pu?in de singur?tate decât de regi, s? îndr?zneasc? scepticii s?-?i debiteze ironiile în t?cerea teribil? a de?ertului. S? ia un pumn de nisip ?i s?-l arunce dispre?uitor în obrazul ?i a?a mutilat al Sfinxului. Oh, Sfinxul îi va ignora cu aceea?i superb? lini?te ca ?i Cavalerul nostru. Cu ochii împ?ienjeni?i de nisip, el înfrunt? timpul, moartea ?i arogan?a celor care nu cred în nimic decât în de?ertul din ei în?i?i.
Am descoperit, domnule Unamuno, c? surâsul
Sfinxului seam?n? cu surâsul Cavalerului. Dac? nu cumva
bunul Cavaler ?i-a fixat el însu?i pe fa?? aceast? masc? de
piatr? prin care contempl? invizibilul. Afl?m de la el de ce
înfloresc palmierii ?i de ce o piramid? care nu poate nimic
împotriva nedrept??ilor ?i a mor?ii ne poate da totu?i un
r?spuns în privin?a celor blaza?i ?i înr?i?i de m?rginirea lor. Pe trupul lui se v?d cicatricile tuturor luptelor pe care le-a purtat, le-a pierdut sau le-a câ?tigat. ?i, de fapt, a?a trebuie s? arate chipul Cavalerului. ?i chipul artei. Nu frumos, delicat, ca al unui efeb grec. C?ci, împotriva tuturor ironiilor, el n-a încetat s? spere c? moartea poate fi îngenunchiat? pe propriul ei domeniu. Vorba dumneavoastr?, domnule Unamuno, cel care sufer? tr?ie?te ?i cel care tr?ie?te iube?te ?i sper? chiar dac? deasupra por?ii sale scrie \"Lasciate ogni speranza\".
?i, poate, ceea ce ni se cere în primul rând nu e atât curajul de a ridica piramide, cât curajul de a crede în ele.
Exist?, poate, o clip? în via?a fiec?ruia când vede
limpede c? nu nega?ia era rostul lui. Îmi place s? visez c?
într-o asemenea clip? scepticii arogan?i vor c?dea în genunchi pe nisip implorând pe Cavalerul nostru s?-idezlege de be?ia dezn?d?jduit? de a spune \"nu\". C?ci abiaatunci vor pricepe c? piramidele nu sunt fiicele geometriei, ci ale unei filosofii care refuz? s? se resemneze. ?i c? ele nu sunt ca fa?adele satelor ridicate de Potemkin de-a lungul drumurilor pe care trecea Ecaterina cea Mare când î?i vizita imperiul. Dincolo de ele exist? un adev?r de care avem nevoie. Sunt lucruri despre care merit? s? vorbim chiar dac? nu le vom avea niciodat?.
De?i, exist? riscul s? m? în?el. Ei sunt atât de
trufa?i, uneori, ?i atât de obi?nui?i cu m?rginirea lor, încât s-ar putea ca boala lor s? fie f?r? leac. Dac?-i vom chema la piramide, vor face c?lare pe c?mile înconjurul lor ?i pe urm? m? tem c? se vor plictisi, vor pleca, ner?bd?tori s? ajung? la hotel.
Tocmai de aceea trebuie s? fim preg?ti?i s? g?sim în noi ceea ce caut? Don Quijote. Chiar ?i steaua str?lucitoare ?i sonor? care m-a c?l?uzit spre piramide, chiar ?i aceast? stea care, zice?i, va r?mâne neclintit?, lini?tit? deasupra capetelor noastre, str?luce?te, de fapt, în noi. Sunt convins, ca ?i dumneavoastr?, c? to?i singuraticii, f?r? s? se cunoasc?, f?r? s?-?i ?tie unii altora numele, merg împreun?, ajutându-se între ei. ?i cum ne-am putea ajuta mai bine decât înt?rindu-ne unul altuia încrederea în ceea ce sim?im fiecare? De aceea v? simt al?turi de mine ?i tot de aceea mi-am luat îng?duin?a s?
v? scriu acum, când am descoperit lucind în mine din nou
steaua str?lucitoare ?i sonor? a celor singuri ?i totu?i
solidari în dragostea lor pentru bunul Cavaler.
A iubi înseamn?, poate, a lumina partea cea mai
frumoas? din noi. ?i cum blaza?ii au prins gustul adev?rurilor echivoce, s-ar putea s?-i aud murmurând: \"O dragoste adev?rat? e mai mult decât o iluzie\". ?tim ?i noi asta, domnilor! Dar bunul Cavaler nu ne-a cerut niciodat? s? renun??m, ci s? învingem de?ertul cel pu?in printr-o iluzie, dac? nu printr-o piramid?. ?i ne-a înv??at c? nici o îndoial? n-are dreptul s? transforme gesturile noastre în nisip. Cu acest gând colind? drumurile, absorbit de idealurile lui ?i comp?timindu-i pe cei ce-l insult? ?i-l ridiculizeaz?: \"s?rmanii, sunt de nisip înainte de a muri, nici nu au a?teptat s? moar? ?i au dat dreptate mor?ii...\"
În mod normal sunt destule adev?ruri aici pentru ca
scepticii s? aib? ce rumega. Din p?cate, faptul c? piramidele sunt goale i-a f?cut pe unii oameni demni de toat? stima s? cread? c? ele sunt nu numai goale, ci ?i inutile. Acestora ar trebui s? le reamintim c? omul e mai m?re? cu cât încearc? mai înc?p??ânat imposibilul. Suntem, într-adev?r, singurele animale care au descoperit c?moartea e cel mai grav inconvenient. Asta nu ne-a ajutat s? rezolv?m problema mor?ii, ci, dimpotriv?, a complicat-o. Totu?i, ne-a ajutat s? deosebim nisipul de ceea ce dureaz?. L?ncile au ruginit, ambi?iile gâunoase s-au amestecat
cu ??râna, în schimb lumea e plin? de monumente, cel pu?in acolo unde nu s-a flec?rit împotriva p?r?ii de eternitate din noi. Misiunea usc??ivului ?i sublumului nostru Cavaler nu era de a ne obi?nui cu iluziile, ci cu înc?p??ânarea. El era tot atât de necesar lumii ca ?i piramidele, ?i din acelea?i motive. C?ci bunul Cavaler al Iluziei este în realitate seme?ul Cavaler al Încrederii. ?i niciodat? nu-i vom respecta îndeajuns pe cei înc?p??âna?i, chiar dac? nu-i putem urma.
Dar cine mai are nevoie de Don Quijote?, ne strig?
scepticii. Abia e timp s? se râd? de el. Abia e timp pentru o remu?care, pentru a uita ?i pentru a râde iar??i. Dup? moarte vom avea vreme destul? s? ne r?zboim cu morile de vânt. Acum suntem ocupa?i în cursa aceasta care gone?te spre moarte.
?i, în definitiv, e treaba lor. N-au decât s? goneasc? ?i s? fac? glume de?ucheate dac? asta le d? curaj. Pro?tii, nici m?car nu-?i dau seama c?, atins de râsetele lor, Cavalerul prime?te ca prin minune noi puteri. Batjocura, ironiile nu fac decât s?-l înal?e. Jignit, el devine m?re?. Lovit, devine invincibil. În vreme ce râd cu gura pân? la urechi, ei nu în?eleg c? nu fac decât s? ne dea dreptate. Nu-?i dau seama c? nu mai e vorba demult de o carte ?i c? însu?i Cervantes dac? s-ar amesteca printre cei care râd ar p??i acela?i lucru ca ?i hidalgii scepticismului.
Ultimul nostru argument împotriva scepticilor va fi
cel folosit de Napoleon într-o discu?ie cu cardinalul Fesch,
c?ruia i-a ar?tat cerul în plin? zi ?i l-a întrebat: \"Vede?i
steaua aceea?\" \"Nu\", a r?spuns cardinalul ?i, într-adev?r, pe cer nu se z?rea nimic. \"Ei bine, a ad?ugat Napoleon, cât timp voi fi singurul care o vede îmi voi urma drumul ?i nu voi suporta obiec?ii.\" A?a vom face ?i noi, de?i nu vrem s?
cucerim lumea, ci doar o speran??. Cât timp vom vedea steaua
str?lucitoare ?i sonor? care arde luminoas? în noi, ne vom
urma drumul ?i nu vom suporta obiec?ii. Din p?cate, istoria
?i via?a nu respect? legendele, iar sabia lui Damocles nu
atârn? totdeauna deasupra cui trebuie.