Pe coloana albastra sunt prezentate cele mai recente poezii de dragoste ale acestui autor.
Mihaela%20Roxana%20Boboc - Poezii de Dragoste
Cel mai recent text semnat Mihaela%20Roxana%20Boboc
Acesta nu este un poem de dragoste
Nu e desc?tu?area unei iubiri,
u?urarea pe care moartea o d? uneori,
risipa de energie pentru lucruri mici
cuvintele pe care nu le a?tep?i dar vin oricum
când nu mai conteaz?
?i nu te mai ating.
Acesta nu este un poem de dragoste,
dragostea rabd? toate, urc? pe umerii rug?ciunii,
înal?? copil?riei zmeie din nisip.
Nu ?tiu s? iubesc. Nu ?tiu s? nu iubesc.
Uit s? te uit ?i nu uit umbrele pe care ochii t?i le arunc? peste bord
odat? cu n?frama ro?ie a înser?rii
când toate dor ?i nu m? doare
s? te v?d ?intuit în lume când lumea e o corabie f?r? vâsle
s? botezi ne?tiutele poeme dup? tine
dar s? te lepezi de oameni,
de nimicurile lor,
de p?mântul de sub t?lpile mele.
Nu dau bani fl?mânzilor din suflet
nu hr?nesc gura anilor seci
sunt cenu?? ?i m? ?terg din anotimp
sunt cer ?i tr?iesc din le?ul iubirilor
se va vorbi despre noi cum alipeam cioburi
?i ele prindeau via?? mergând sub p?mânt.
Azi am plecat ?i ziua m-a urmat cuminte
nu aveam semin?e în pumni nici lacrimi s? le ud
nu aveam nimic al meu când te-am cunoscut
doar crucea ca o brazd? peste singur?tate
?i lemnul ei plângea în mine
plângea ?i nu puteam s? opresc poezia
curgând pe mirul frun?ii.
Tu nu ?tii sau poate tocmai pentru ca ?tii, taci ?i te lepezi de cuvinte
sunt mici ?i bat surd în geam, bat surd în lumin?
fereastra mor?ilor s-a aburit în?untru îngerul culege vise
sunt mai frumoase oasele lor,
sfinte înc?, pl?madite din dor.
Timpul trece care încotro apuc? o pâine ?i col?ul ei alunec? în mâinile copilei
Iart?-m?, mam?, când plecam de lâng? tine,
umpleam pl?mânii cu joaca ?i te uitam
cu grija pe umeri
Acum s? nu-mi pleci odat? cu bulg?rele desprins din lun?
odat? cu dragostea nepoemelor mele.
Aceasta nu e rug? de sear?
Dumnezeu ?tie c? îl chem rareori dar El vine,
vine pentru tine.
I-am spus zilei s? îl a?tepte în genunchi
cu soarele în palme ?i ea mi-a aruncat firimiturile acestea de poem
pe care nu-l voi numi nicicum.