Iulia Elize
cele mai recente
poezii de dragoste

Pe coloana albastra sunt prezentate cele mai recente poezii de dragoste ale acestui autor.

Iulia Elize - Poezii de Dragoste

Incadrat la Poezii | 1 comentariu »

Cel mai recent text semnat Iulia Elize


Numai lini?te


Ea se numea Miri
Mihai îi spunea a?a, în fiecare scrisoare,
pl?nuia s? îi fie mireas?,
se gândea, serios,
naibii,
de ce, naibii, îi lipse?te verigheta aceea,
e aur prea verde, e miros de p?dure,

poate nimic nu conteaz? în aceast? lume dezechilibrat?
în fapt, î?i iei
tat?l
î?i a?az? baticul pe cap
devii dintr-odat? femeie, te duci înspre lanuri cu maci
s? ui?i de dragoste, c? exist?,
dumnezeu este lanul cu maci, ?i îngerii pleac?,
se face lini?te este lini?te în lanul de veci
un clopot ascult?
cum macul se leag?n?
cine culege pe cine? femeia? sau ro?ul din floare culege?
se leag?n?
leag?n se leag?n?
culeas? e lini?tea...
cineva plânge la picioarele mele,
cred, e un mac foarte ro?u,
este focul în care, deodat?, s-a pref?cut umbra aprins? a macului,
?i pe aici este
mult? lini?te...
îngerii, ei s? se întoarc?,
îngerii,
îngerii,
c?ci femeia cu batic nu este dat? pierz?rii, dar nici dragostei,
s? se duc?, odat?, cu ei,
departe de Rai.
tat?l ei i-a a?ezat baticul peste p?rul ei lins, ca s? o poarte,
în tren, ?i pe la izvoarele Devei,
?erpii ascult?, cum pieptenele dragostei i se prelinge din p?r, ?i se scurge,
ce batic,
?i ce lini?te,
atât de mult? lini?te,
în macii
care au dat s? se-aprind?, în lanuri, ?i pe ogoare ca aurul,
?i în p?rul ei frumos, numai lini?te.


Îmi faci un sandvi? ro?u de dragoste? ni?te cire?e, ni?te broboane de sânge?
o cafea mai ro?ie decât dragostea? copii ro?ii, cu e?arfe strânse cu degetul? bo?i-le-ar bol?ile
de e?arfe stricate!
stopul de vin, pe care l-au cules, anul trecut, graurii?
spune-mi, unde e?
numai o tain? s? nu fie nedezlegat?,
îl cre?ti dintr-un nor,
sau
de sub talpa piciorului t?u furios,
spune-mi, o cas? ro?ie, cu mansard??
ploaie, s? fie?
orele s? îmi fie mai ro?ii decât prim?vara,
?i mormântul în care mi-am pus baticul, s? fie foarte, foarte ro?u.
pentru c?
în tat?l meu ro?u, ?i la pieptul lui, mi-am ascuns, ast?zi, plânsul.

Adineauri se jucau copiii, neostoi?i, pe lâng? fântân?...
?i niciun zgomot, acolo
dar nici lini?te...

S? îmi faci o cascad? în lini?te, dincolo de muntele acela,
niciun strig?t nu o s? r?zbat? în munte,
ecouri ?i lini?te,
dang?te,
în natura aceea,
?i apoi...